Andrei.Dumitrescu's Blogg

Rezultate!

2010-06-24T12:09:00.001-07:00

Buna ziua,

Am trecut cu bine peste toate testele cu ajutorul lui Dumnezeu, saptamana viitoare urmand sa-i faca ultima verificare a sangelui, dupa care pe 1 iulie ii vor scoate cateterul, necesitand o zi de spitalizare. Dupa acea data, putem sa ne planificam plecarea acasa, in Romania, ce frumos suna si daca nu ati vazut cum arata o mamica si un baietel fericiti, veti vedea peste cateva zile.

In rest nu pot sa mai zic decat multumesc lui Dumnezeu pentru mila aratata fata de noi!

Doamne ajuta si sa ne revedem cu bine!

Gilda si Andrei

Buna seara,

2010-06-13T21:26:00.000-07:00

Ne-am reintors in spital dupa o saptamana de la externare. Ca de fiecare data nu reusim sa trecem de a 14 zi fara sa ajungem in spital. Sper ca de data asta sa nu stam asa de mult deoarece, in ciuda analizelor proaste Andrei nu a facut temperatura si se simte binisor, un pic ametit.

Am fost anuntata si ca pe data de 22 iunie la ora 8 dimineata trebuie sa ne prezentam la spital pentru examinarea finala a lui Andrei, adica tomografie, ecografie, functionalitatea plamanilor (spirometria) si alte teste pe care le fac ei la final de chimioterapie. Dupa ce vor avea toate rezultatele vor fixa o intalnire cu noi pentru a purta discutia finala. Dar deocamdata, nu se stie nici necesitatea unei alte cure de chimioterapie, asa ca nu putem spune acum cand vom putea veni acasa. Dar asa cum simtim noi, cat de curand.

De aici, din Germania va trimitem o parte din ploi ca am inteles ca in Romania au inceput caldurile insuportabile si noi stam cu caloriferele pornite seara.

Pana la urmatoarele vesti va uram sanatate si Dumnezeu sa va ocroteasca!

Tuturor copiilor vacanta placuta si celor care sunt in examene Dumnezeu sa va ajute sa treceti cu bine prin toate!

Andrei si Gilda

Din Germania, cu dragoste...

2010-06-05T06:38:00.000-07:00

Buna seara,

Am ajuns si la final de cura, multumindu-i lui Dumnezeu, ca si de data aceasta a suportat bine tratamentul, urmand ca duminica sa ne externam. Am fost anuntata, astazi la vizita, de catre medicul curant, ca urmeaza sa se consulte cu prof. pe oncologie daca mai este necesara o alta serie de chimioterapie. Intre timp trebuie sa venim la spital din 3 in 3 zile sa-i verifice analizele de sange si peste 2 saptamani sa repete testul de functionare al plamanilor, care la inceputul chimioterapiei a prezentat un procent doar de 35 %.

Dar momentan, Andrei nu se gandeste decat cum sa treaca timpul mai repede si sa paraseasca cusca, pentru a da de aerul libertatii si doreste sa se recupereze cat mai repede pentru a ajunge acasa.

Pentru toti cei de acasa va transmitem SANATATE si sa ne revedem cu bine cat mai curand!

Gilda

Andrei externat

2010-05-27T22:32:00.000-07:00

Buna seara,

Miercuri ne-am externat si a fost prima noapte dupa operatie cand Andrei nu a avut dureri de spate. Azi chiar a dorit sa iasa la plimbare dupa 10 zile de stat in pat, suportand foarte bine plimbarea. Incercam sa ne bucuram de zilele astea, desi vremea la noi este capricioasa, (ploua mai tot timpul), sa ne incarcam bateriile pentru cura de chimioterapie care va incepe luni, pe 31 mai. Am inceput numaratoarea inversa, desi nu stim inca exact cand vom putea pleca acasa, insa noi nu mai avem rabdare. Ne lipsesc tare mult cei dragi de acasa si chiar daca apele sunt tulburi la noi in tara, tot e mai bine decat printre straini. Nu avem a ne plange de cum suntem tratati aici, dar noi avem sange latin si privim altfel lucrurile si oamenii. Nu vreau sa supar si sa jignesc pe nimeni si cred ca fiecare isi alege sa traiasca dupa cum si unde ii place.

Nu uitati sa va bucurati si sa-i multumiti lui Dumnezeu pentru darul cel mai de pret : SANATATEA. Restul problemelor lasati-le in grija lui Dumnezeu.

Va dorim numai bine!

Un copil si o mama ca oricare,

Andrei si Gilda

La multi ani cu SANATATE, Andrei!!!

2010-05-24T09:11:00.000-07:00

In aceasta zi de sarbatoare crestineasca a Sfintei Treimi, care anul acesta a coincis cu ziua de nastere a lui Andrei, nu vreau sa spun decat atat: LA MULTI ANI CU SANATATE, LINISTE SI PACE COPILUL MEU IUBIT!

L-am sarbatorit pe ANDREI duminica, pentru ca sa fim toti trei si mi-a zis:

Vreau sa traiesc, mami, macar cu 2 secunde mai mult decat tine.

Dumnezeu sa-i auda rugaciunile si sa va daruiasca SANATATE tuturor!
Gilda

Vesti noi

2010-05-20T22:44:00.000-07:00

Buna seara,Iata ca au trecut 3 zile de la operatie si Andrei depune toate eforturile de recuperare. A inceput de ieri si fizioterapia, insa nu pot descrie in cuvinte durerile pe care le are atunci cand face terapia. Nu spune nici un cuvant insa lacrimile il tradeaza. Nu pot sti ce simte dar imi dau seama ca nu ii este deloc usor, insa nu se vaita si uneori nu vrea sa fie ajutat. Inca nu a scapat de drena si asta il doare cel mai tare, dar medicii au hotarat sa mai amane cu o zi radiografia la plaman, deoarece inca se mai scurge lichid. Cu siguranta maine ii vor face si daca plamanul nu prezinta vreo acumulare de lichid ii vor scoate drena.Au inceput si nemtii sa-l iubeasca, nu numai Dumnezeu, profesorul chirurg care l-a operat de fiecare data pe Andrei a spus ca este un copil deosebit, iar anestezistul principal de la ultima operatie ne multumeste de fiecare data cand il viziteaza pe Andrei, ca a avut ocazia de a participa la operatia lui Andrei. A fost medicul care l-a luat pe Andrei de langa noi sa-l bage in operatie si ne-a asigurat ca il va aduce bine dupa operatie si sa asteptam linistiti. Oricum eu nu am mai intalnit un medic care sa-i multumeasca pacientului. Din tot sufletul va spun ca Dumnezeu a ales pentru operatia aceasta dificila (riscanta), cea mai buna echipa de medici.Azi a venit sa-l viziteze si doctora lui de pe oncologie care a ramas placut surprinsa cand l-a vazut sezand la marginea patului in pozitie verticala. Ne-a explicat ca nu poate incepe imediat tratamentul de chemo, deoarece plamanul are nevoie de cel putin 2 sap. sa se refaca.Nu avem decat sa ne rugam in continuare la bunul Dumnezeu.Cam atat pot sa va scriu in seara asta.Dumnezeu sa ne apere!Gilda

Primele cuvinte ale lui Andrei

2010-05-17T18:06:00.000-07:00

Hristos s-a Inaltat!

"Sunt un invingator" au fost primele cuvinte pe care le-a rostit Andrei cand s-a trezit din anestezie, apoi a adormit la loc. A doua oara mi-a spus: "mi-a fost teama la inceput, apoi mi-am amintit ca Dumnezeu ma iubeste iar eu am credinta in El si nu mi-a mai fost teama de nimic. Dar e greu, mami, ma doare atunci cand respir, e tare greu" apoi a adormit din nou.
La 3 ore dupa ce a intrat in operatie suna telefonul. Cand am vazut numarul de spital imi inghetase sangele in mine. I-am dat telefonul lui Catalin. Si lui ii era teama sa raspunda. Intr-un final raspunde. Era chirurgul care ne anunta ca operatia a decurs ok, fara probleme; i-au asigurat respiratia artificial deoarece plamanul lui stang nu ar fi fost in stare sa preia aceasta functie, fapt care a ingreunat un pic munca chirurgilor dar in final au reusit sa curete plamanul de cei 5 noduli care se formasera. Organismul lui Andrei s-a comportat bine in timpul operatiei si acum urmeaza sa-l inchida. Am rasuflat usurati slavind numele Domnului!
Cand l-am vazut am fost foarte fericita de cum arata si mai ales ca nu era intubat. S-a trezit destul de repede din anestezie.
Ii sopteam la ureche ca este un copil tare bun si s-a intors spre mine si mi-a zis:" nu sunt bun, vreau doar sa merg pe calea cea buna pentru ca am fost pe calea cea rea si stiu cum este. E precum mersul pe role. La inceput trebuie sa te tina cineva de mana si sa te sprijine, iar apoi dupa ce inveti sa-ti ti echilibru si sa mergi drept, alergi."
I-am spus ca eu nu stiu sa merg pe role, sunt la inceput si am nevoie de sprijinul lui. Iar el mi-a spus doar atat: "voi fi mereu langa tine sa te sprijin". Apoi s-a uitat la noi si ne-a zis la amandoi: "Hei, ce-i cu voi? Unde sunt zambetele de pe fetele voastre? Daca sunteti fericiti, de ce nu zambiti?"

Din pacate nu am putut sa stam mai mult cu el deoarece s-a facut repede ora 20 si a trebuit sa plecam. Regulile sunt reguli la ATI.

Multumesc Tie Doamne pentru toate binefacerile de care m-ai invrednicit pe mine azi!

Dumnezeu sa va ocroteasca pe toti!

Gilda

Operatia a decurs bine

2010-05-17T11:29:00.000-07:00

La ora 18.30, ora noastra, Gilda imi trimitea sms-ul urmator:

"A iesit din operatie si totul a decurs bine".

Am dat sfoara-n tara cat mi-a stat in putere, iar acum scriu aici pentru cei care asteapta cu sufletul la gura vestile lor, dar pe care nu i-am putut inca anunta. Azi dimineata Gilda imi spusese ca va scrie in seara/noaptea asta si un mail cu detalii, dar nu stiu daca va reusi. Ce era important v-am transmis si voi face tot posibilul sa va transmit si alte noutati de indata ce le voi primi.

Important este ca Dumnezeu e acolo, cu ei, cu Andreiut si EL stie cat si-a dorit copilul acesta sa traiasca. Nu e de mirare ca totul a decurs bine. Ne rugam in continuare Domnului pentru insanatosirea lui totala si definitiva: Doamne, Bunule, apara-l!!!

SANATATE si voua, tuturor!!!

R.

Hristos s-a Inaltat!

2010-05-17T00:01:00.000-07:00

Va scriu astazi pentru a va indemna sa ne unim toti gandurile si glasurile intr-o rugaciune , o rugaciune care ne indeamna sa fim uniti, sa ne iubim si sa ne rugam unii pentru altii. Sa ne rugam nu atat pentru Andrei, cat si pentru cei care sufera in diverse colturi ale lumii.

Rugăciune pentru unire a Arhimandritului Sofronie

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu Cela ce ridici păcatul lumii, Carele suindu-Te pre muntele Golgothei, răscumpărat-ai pre noi din blestemul legii, şi ai preînnoit chipul Tău cel căzut, pre Cruce preacinstite mâinile Tale întinzând, ca pre fiii lui Dumnezeu cei risipiţi întru una să aduni, şi trimiţând pre Preasfântul Duh, la unime pre toţi ai chemat; Tu dar, fiind a Tatălui strălucire, înainte de a ieşi la această mare lucrare de sfinţenie, lumii răscumpărătoare, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toţi una să fim, precum Tu eşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt: Însuţi dăruieşte nouă har şi înţelepciune, spre a împlini această poruncă în fiece zi, şi ne întăreşte în nevoinţa acelei iubiri carea ai poruncit nouă zicând: “Să vă iubiţi unul pre altul, precum Eu am iubit pre voi.” Prin Duhul Tău Cel Sfânt dăruieşte nouă puterea de a ne smeri unul altuia, amintindu-ne că cel ce mai mult iubeşte, acela mai mult se şi smereşte; învaţă-ne unul pentru altul a ne ruga, poverile unul altuia cu răbdare a purta, şi împreunează pre noi întru cea a dragostei nedespărţitei legături, întru ó turmă de oi ascultătoare, pentru numele Tău cel Sfânt, împrejurul Părintelui şi Povăţuitorului nostru iubit, dând nouă şi a vedea în fieştecare frate şi soră – chipul slavei Tale celei negrăite; şi a nu uita că fratele nostru este viaţa noastră.

Aşa, Doamne, Cela ce pentru bunăvoirea Ta ne-ai adunat întruolaltă dela marginile lumii, fă-ne a fi cu adevărat întru ó frăţie, vieţuind întru ó inimă, întru ó voie, întru ó dragoste, ca ún om, dupre cel mai nainte de veci sfatul Tău pentru Adam, cel întâiu născut.

Întăreşte, apără şi acoperă sălaşul acesta cel sfânt, pre carele a sădit dreapta ta, şi umbrează pre el subt acoperământul Preacuratei Maicii Tale, şi al Sfântului Înaintemergătorului Tău Ioann, şi al Cuviosului Părintelui nostru Siluan, pre fieştecarele binecuvântând şi ocrotind, cari aci vieţuiesc (NN), păzindu-ne adică de gânduri de stricăciune făcătoare, de cuvinte sau de porniri protivnice ale inimii carile prăpăstuiesc sfântă lucrarea slujirii noastre; spre a se zidi sălaşul acesta pre piatra Evangheliceştilor Tale porunci, întru loc de tămăduire, loc de sfinţire şi de mântuire, nouă înşine, precum şi tuturor celor ce aleargă către dânsul, cei osteniţi şi împovăraţi fraţii şi surorile noastre, şi ca să aflăm toţi odihnă întru Tine, Cel blând şi smerit Împăratul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Andrei, Gilda si Catalin

La un pas de ultima operatie

2010-05-12T01:53:00.000-07:00

Hristos a Inviat!

Am ajuns din nou acasa deoarece medicii au anulat operatia programata miercuri, din mai multe motive:

- doresc sa aibe consimtamantul scris al ambilor parinti in ceea ce priveste acordul operatiei, sa fie siguri ca noi am inteles riscurile pe care le prezinta o astfel de operatie;

- doresc sa stranga cea mai buna echipa de medici( chirurgi si anestezisti), dar pentru ca este o saptamana cu multe sarbatori importante, unul dintre medici nu este disponibil;
astfel ca operatia s-a amanat pentru luni, urmand ca duminica dupa-amiaza sa ne internam.

Astazi sefa de sectie pe oncologie a dorit sa poarte o discutie cu mine, alaturi de un translator. Si cum Dumnezeu intotdeauna are grija de toate, mi-am amintit ca intr-o anumita cladire din acel imens spital, lucreaza o doamna de origine romana, pe care Catalin a descoperit-o odata intamplator, citind placutele de la fiecare usa si observand ca are nume romanesc, a ciocanit la usa si a indraznit s-o intrebe daca stie cumva limba romana; la inceput a sovait , dar pana sa raspunda Catalin i-a luat-o inainte si i-a spus: eu sunt roman si sunt cu copilul la tratament aici in spital si am vrut doar sa va salut, atunci doamna s-a prezentat si i-a dat numele si numarul de telefon de interior.
Mi-am amintit acum de acel biletel si i l-am dat doctorei sa incerce sa o sune, sa vada daca poate sa ne ajute cu traducerea si bineinteles ca a venit.

Revenind la discutia cu doctora sefa, aceasta a dorit sa-mi prezinte situatia actuala a lui Andrei, si anume faptul ca metastazele la plamanul drept au evoluat, aparand la CT doua noi pete, chiar si dupa o cura de chemo. Incerca sa ma faca sa inteleg ca situatia actuala e destul de grava si ca riscurile operatiei sunt foarte mari.

I-am spus ca sunt constienta de tot ceea ce spune si nu avem alternativa. Operatia este singura lui sansa de supravietuire, stiu ca organismul lui nu raspunde asa cum trebuie la chemo; de ce? asta numai Dumnezeu stie. I-am asigurat ca si sotul meu are aceeasi opinie. Insa au dorit, daca se poate, sa vina si sa purtam vineri o discutie si cu chirurgii si anestezistii care il vor opera pe Andrei. M-a intrebat de starea lui Andrei din ultimele zile si i-am explicat ca in ciuda tuturor rezultatelor analizelor, copilul meu nu prezinta nici cel mai mic semn ca ar suferi de ceva. Duminica a mers si alergat 8 ore intr-un parc imens din Munchen si nu s-a plans nici macar de oboseala. De aceea am incheiat discutia cu doctora intr-o nota foarte optimista, spunandu-i doar atat: stiu ca suntem pe mana unor doctori foarte buni si mai stiu ca acolo sus cineva il iubeste pe Andrei foarte mult si am credinta ca totul va fi bine.

Cam atat despre ziua de azi.

Va transmit tuturor o parte din vointa si dragostea lui Andrei pentru viata asta!

Gilda

Vesti noi

2010-04-27T22:42:00.000-07:00

Buna seara,

Dupa ce trei zile ne-am luptat cu temperatura, azi dimineata rasuflam usurati ca am scapat de temperatura si mai asteptam sa creasca globulele albe ca sa plecam din spital. Dar surpriza... cand i-a verificat temp. in seara asta avea 38,8 si uite asa am luat-o de la cap. A venit doctora si i-a recoltat sange din nou, dupa care m-a avertizat ca-i vor schimba iarasi antibioticul. L-a ascultat si la plamani si mi-a zis ca la plamanul stang se aude ca si cum ar avea o infectie.
I-am spus ca eu nu inteleg de unde schimbarea asta brusca, caci ieri nu se auzea nimic si azi sunt probleme. Maine urmeaza sa-i faca radiografie la plamani. Oricum pentru mine e ceva nou faptul ca il trateaza cu 3 antibiotice diferite zilnic. Nu mai zic de schimbarile care au avut loc pe parcurs. Dar ajung la vorba lui Andrei:" mama, poate sa ma trateze si cu 10 numai sa-mi treaca odata infectia asta sau ce-o fi".
Azi nu a avut o zi prea buna, psihic vorbind, deoarece s-a saturat si plictisit de toate. Nici nu vrea sa mai comunice cu colegii lui, pentru ca, spune el, nu mai au subiecte comune, si cateodata, chiar le considera copilarii. Si fara sa jigneasca pe cineva,cred ca suferinta prin care a trecut l-a facut sa uite ca de fapt si el este un copil.
Eu ma gandesc ca imi doresc doar sa traiasca si nu ma mai gandesc ca si-a pierdut o parte din copilarie, poate cea mai frumoasa. Si nu pot sa zic decat atat:
" De ce Doamne ai lasat bolile la copii?"

Gilda

Vesti din week-end

2010-04-25T22:42:00.000-07:00

Salutare,

Dupa cateva zile de libertate iata-ne din nou in spital. Andrei a facut temperatura si il doare rau in gat. Acum e iarasi trist ca este in cusca, problema e ca nu prea a putut sa doarma azi noapte din cauza nasului si de dimineata s-a trezit si cu durere in gat de nu a putut manca.
A inceput de ieri sa faca antibiotic perfuzabil. Doctora ne-a spus ca 4-5 zile va trebui sa stea in spital.

Am sa incerc sa scriu mai tarziu acum merge f. prost netul.

Gilda si Andrei

Vestile noi de la DRAGII NOSTRI

2010-04-19T22:52:00.000-07:00

Buna seara,

Astazi la ora 18.30 ne-am externat si am ajuns la casa sociala unde stam. A fost foarte frumos, cand m-a intampinat una dintre nemtoicele catolice, care are grija de casa (toate de la 70 de ani in sus) si mi-a vorbit numai in germana, iar eu i-am zis cateva cuvinte in engleza si i-am zambit romaneste. Cu toate astea ne-am inteles perfect. Ar fi vrut saraca sa ma ajute si cu geamantanul meu de 20 de kg, sa-l urce la etajul 1 unde stam, dar si-a dat seama in ultima clipa ca nu-l poate ridica.

Saptamana de chimio a suportat-o f. bine Andrei. Surprinzator a fost si pt. medici care si-au luat masuri de precautie pe durata administrarii citostaticelor si l-au monitorizat tot timpul. Insa el iarasi le-a aratat ca nu stiu cu cine au de-a face si nu o spun nici cu mandrie ,nici sub alta forma de jignire, ci vreau doar sa spun ca este un copil, care in sufletul si gandurile lui nu se considera nici o clipa bolnav, ci doar un animal inchis intr-o cusca, care se chinuie sa evadeze.

Astazi, cand am iesit pe usa spitalului a tras aer adanc in piept si mi-a zis: "acum nu mai sunt un animal in cusca, ci in lesa, dar pot respira aer curat".

A fost foarte fericit ca a repetat spirometria (functionalitatea plamanilor) si de la procentul de 42%, pe care l-a avut cand ne-am internat acum a ajuns la 65 %. Si iarasi s-au minunat doctorii.

Pe drum mi-a zis: "Dumnezeu imi da o incercare, apoi ma rasplateste. "
Cateodata se simte foarte singur si parasit, si ii este tare dor de scoala si de colegii lui. Chiar mi-a zis ca a ramas in urma cu barfele din clasa, de care se amuza.

Joi trebuie sa mergem din nou la spital pt. analiza sangelui dar pana atunci trebuie sa facem f. multa fizioterapie cu instrumentele si lectiile pe care le-am primit de la spital.

Dar pana atunci Dumnezeu sa ne apere!

Gilda si Andrei

P.S.: Stim ca toti asteptati nerabdatori vesti de la noi, dar sa stiti ca e valabil si viceversa. De multe ori deschid e-mailul si nu primesc nici o veste de la nimeni, macar acolo doua randuri sa stim ca nu ne-ati uitat si sa ne tineti aproape de casa cu stirile.
Multumim si sper ca nu am suparat pe cineva.

Da-i, Doamne, sanatate!

2010-04-14T22:55:00.000-07:00

Buna seara,

Astazi am inceput chimio, dupa ce ne-au pus sa semnam 2 pagini privind riscurile si efectele care pot aparea in timpul chimio si dupa. Problema a fost ca ne-au adus documentele in germana, la ora pranzului, exprimandu-si dorinta sa le citim si apoi sa semnam si dupa aceea vor da drumul la chimio. In fine, ne-am descurcat si de data asta cu traducerea.

Vorbind de Andrei, azi nu a avut o stare prea buna, a fost f. nervos si obosit drept pentru care la ora 18 s-a culcat si l-am trezit noi pe la ora 20 pentru medicamente.

Nu stiu ce sa va mai spun, stiu ca asteptati vesti mereu de la noi.

Acum nu ma mai mira nimic din ce vad aici, deja m-am obisnuit cu oamenii si regulile lor nemtesti. De multe ori nici cuvintele nu-mi mai vin in minte. Nu aud decat glasul rugaciunilor mele catre Dumnezeu si Maica Domnului.

A fost atat de bine acasa incat am si uitat ca Andrei este bolnav, insa aici vad altfel totul. Dar nu mai vreau sa vorbesc despre asta acum.

Va doresc din tot sufletul sa aveti sanatate!

Gilda

Primele vesti dupa reintoarcerea in Germania

2010-04-13T22:56:00.000-07:00

Buna seara,

Azi ne-am internat si am facut cateva analize: ecografie la torace si abdomen, sange, spirometrie. Vestea rea este ca functionalitatea plamanilor a ramas tot la nivelul de 42%, vestea buna este ca nu este mai putin.

Maine va incepe chimio, care va dura 4 zile + 1 zi de hidratare, dupa care ne vom externa si vom astepta planificarea operatiei atunci cand va fi pregatit, momentan nu stim cand.

Voi scrie mai mult in zilele urmatoare. Astazi a fost o zi destul de obositoare si pt mine.

Doamne ajuta sa auzim numai de bine!

Gilda

Andrei e acasa!!!!!!!

2010-03-31T11:13:00.000-07:00

Andrei impreuna cu ai lui s-au intors de aproape o saptamana acasa. Au o "permisie" de cateva zile, atat cat sa se poata bucura de Sfanta Sarbatoare a Pastelui impreuna cu toti ai lor si mai ales in afara zidurilor albe ale spitalelor. Acesta este, probabil, unul dintre motivele care-i ridica si mai mult moralul lui Andrei. Are nevoie de asta. Chiar foarte mult. Dupa Pasti se vor intoarce in Germania pentru o scurta perioada de citostatice, urmata de operatia la cel de-al doilea plaman si de inca alte cateva saptamani de chimio-terapie.
Noi sa le uram in continuare SANATATE MULTA si sa ne rugam pentru Andrei, pentru ai lui si pentru noi toti.
Saptamana asta MARE ni-L aduce pe Fiul lui Dumnezeu MAI APROAPE CA ORICAND.

Doamne ajuta!!!

Cele mai bune vesti de pana acum

2010-03-23T23:38:00.000-07:00

Buna seara,

Astazi am fost toti trei la spital ca sa discutam despre programul viitor al lui Andrei. Pe Andrei l-am lasat in sala de joaca (gradinita) sa ne astepte si noi am purtat discutia cu doctoritele lui (medicul primar si medicul rezident).
Si au inceput discutia cu vesti bune pntru noi, si anume ca vineri am putea pleca acasa pentru o saptamana, urmand ca imediat dupa paste sa ne intoarcem pt. inceperea tratamentului chimio, dupa care din nou operatia.
Maine va trebui sa-l contactam pe chirurg ca sa ne spuna daca Andrei poate zbura cu avionul sau vom apela la alta modalitate de intoarcere acasa (tren sau masina).
O alta veste buna este ca metastazele din plamanul drept au aceeasi dimensiune ca in ianuarie, deci boala nu a avansat, iar plamanul stang inainte de operatie lucra la o capacitate de 52 % iar acum este la capacitatea de 41%, ceea ce reprezinta o diferenta mica, dar aceasta diferenta poate fi eliminata si chiar depasita daca continua cu exercitiile de fizioterapie.
Nu va pot descrie ce bucurie a fost pe Andrei cand a auzit ca vom pleca acasa si ca isi va petrece Pastele printre cei dragi.

Pana atunci Dumnezeu sa ne apere!

Gilda

Dragii nostri, suntem asa bucurosi ca lucrurile se lumineaza. Va repetam ca va asteptam cat mai sanatosi acasa, atunci cand s-o putea. Nu incetam sa-i multumim lui Dumnezeu pentru grija Lui si sa-L rugam in continuare sa fie cu voi.

Vestile de ultima ora si cele care nu au aparut la timp

2010-03-19T22:07:00.000-07:00

Revin cu vestile la zi, dupa o oarecare absenta, pentru care imi cer scuze fata de voi toti.

Ziua de Vineri,

A adus vesti bune pentru noi, deoarece azi Andrei a facut CT la plamani pentru a vedea care mai este starea lor. Plamanul stang a facut progrese mari si nu exista leziuni pe el, care sa afecteze refacerea completa, iar la cel drept evolutia bolii a stagnat si prezinta aceleasi dimensiuni(mici) a nodulilor, ca in ianuarie.

Astazi, la vizita de seara, a participat si marele prof., care este si Directorul clinicii de copii din Schawabing. Acesta a spus cu sinceritate ca este foarte multumit si uimit, in acelasi timp, de progresele pe care le-a facut Andrei intr-o perioada atat de scurta. I-au promis ca in weekend ii vor da voie sa iasa in curtea spitalului la plimbare si, daca lucrurile merg bine, luni s-ar putea sa-l lase sa doarma la hotel.

Lucreaza foarte mult cu fizioterapeutul Thomas, cu care se intelege foarte bine; in fiecare zi trebuie sa faca exercitii diferite cu Andrei, ca sa raspunda la provocare.

Luni se intalnesc iarasi medicii, sa hotarasca programul pentru saptamana urmatoare si marti ne vor comunica daca se incepe tratamentul chimio sau mai facem o pauza (timp in care, daca va permite starea lui Andrei, vom veni acasa) pana la refacerea completa a plamanului.

Deocamdata ne rugam in continuare la Dumnezeu ca lucrurile sa mearga spre bine si gandurile ne sunt la cei de acasa.

Dumnezeu sa ne miluiasca!

Gilda

INTALNIREA DE MIERCURI

Cu translatorul langa noi am asteptat comisia, formata din Dr. sefa, rezidenta, sora medicala si asistent social.

Pe scurt, ne-au spus ca tumora era vie, inca nu au primit rezultatele de la patologi pentru a ne spune indicele de necroza, exista metastaze pulmonare, si decizia luata de a se opera imediat a fost corecta.

Tratamentul va fi foarte greu, este necesara a doua interventie chirurgicala, pentru curatarea plamanului drept, si poate aparea si necesitatea altor interventii. Nimeni nu poate garanta in cat timp se vor derula lucrurile si nici in ce mod vor decurge. Ei trateaza astfel de cazuri, totul depinde de pacient si de Dumnezeu.

Noi, cei de acasa, ne rugam continuu pentru voi si incercam, in felul nostru sa va fim cat mai aproape. Va asteptam cu mult drag si dor, sa va intoarceti cat mai sanatosi si plini de speranta. Iar DUMNEZEU E PREZENT , langa Andrei si langa voi, intre noi, in jurul si deasupra tuturor.

Doamne ajuta!!!

Parintii se vor intalni cu medicii miercuri

2010-03-15T23:20:00.000-07:00

Buna seara,

De azi avem internet si Andrei este un pic mai fericit. Spun un pic pentru ca nimic nu compenseaza dorul de acasa.

A lucrat in dupa-amiaza asta cu fizioterapeutul pana la epuizare, mai bine zis sufocare, deoarece si medicul s-a speriat de criza pe care a facut-o Andrei, prezentand simptomele bolnavului de astm. A fost nevoit sa mareasca doza de oxigen si sa cheme asistenta sa-i dea drumul la aer pt. inhalatii cu nu stiu ce substanta, dar am trecut si peste asta cu bine.

Acum el doarme si eu scriu, desi nu e bine ce fac, pentru ca, asa cum imi spune si el, trebuie sa-mi fac programul de noapte dupa somnul lui. O problema grea pentru el este somnul din noapte sau mai bine zis, insomniile. Doarme in jur de 4, maxim 5 ore pe noapte, restul orelor le petrece uitandu-se pe pereti si rugandu-se cu iconita Maicii Domnului in mana, sa-l ajute sa scape mai repede de aici, din spital. Iar eu stau langa el si nu fac altceva decat sa-l mangai pe cap, uneori pe manute, important este sa ma stie langa el. Si imi trec tot felul de ganduri prin minte.

Ieri seara ma gandeam ca atunci cand ne rugam si spunem "Tatal nostru" rostim " faca-se voia Ta" dar cati din noi suntem pregatiti sa acceptam voia Domnului. Eu una nu eram acum cateva zile. Mi-am dat seama ca ma rugam, dar nu eram sincera. Am inteles, in final, ca a accepta voia Domnului nu inseamna a renunta la o lupta, la rugaciune. Am intrebat duhovnicul cum pot face ca voia Domnului sa fie vindecarea lui Andrei si mi-a raspuns ca trebuie sa ma intaresc cu cuvintele lui Iov: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat". Cum sa fac sa ma intaresc cu astfel de cuvinte cand este vorba de fiinte umane?

Primesc vesti ca au inceput sa se stranga bani in cont. Ca foarte multa lume si mai ales copiii depun eforturi pentru a-l ajuta pe Andrei. Va spun cu sinceritate ca imi este foarte greu cand aud discutii despre bani. Am considerat mereu o mare nedreptate pentru toti copiii bolnavi, ca acest factor "bani" poate constitui o bariera in vindecarea lor. Nu am facut calcule si nici nu am urmarit banii din cont, nici prima oara si nici acum. Am lasat aceasta problema in grija Domnului, pentru ca stiu ca, daca voia Lui este vindecarea lui Andrei, tot El va gasi si calea.

Deocamdata, fiecare zi pe care o petrec langa Andrei este o minune de la Dumnezeu si astept minunea cea mare de la sfarsit. Pentru ca asa cum i-am spus si lui Andrei cand m-a intrebat daca toate astea se vor termina vreodata, bineinteles ca exista un sfarsit, important este sa fie cu bine si cat mai curand.

Nu-i pot multumi decat lui Dumnezeu pentru tot si ma rog sa va aibe in grija!

Miercuri la ora 16 a fost stabilita o intalnire cu medicii, pentru a ne comunica ce au hotarat in privinta lui Andrei.

Intre timp rezultatul biopsiei a confirmat diagnosticul de osteosarcom, fapt despre care noi nu aveam dubii.

Gilda

Vesti mai pe larg de la Gilda si mesaje de la Andrei

2010-03-15T00:11:00.000-07:00

de duminica seara

Buna seara,

Pe zi ce trece Andrei face progrese, fapt care i-a uimit si pe medicii de aici pentru vointa si puterea lui de lupta cu boala. Fizioterapeutii sunt uimiti deopotriva sa constate cu cata ambitie executa toate exercitiile si ne-au marturisit ca pana la el nu au avut nici un copil asa si nici un copil german nu ar face ce face Andrei. Sunt fericita cand aud asta, insa lor nu pot sa le explic ca numai dorinta de a scapa cat mai repede de ei si de a ajunge acasa printre cei dragi il ambitioneaza in fiecare zi. Azi mi-a zis: mami, ai sa vezi ca o sa inving si o sa ajungem mai repede acasa decat crezi.
Suntem pe sectia de oncologie inca de vineri, dupa ce joi noaptea le-a disperat pe asistentele de pe terapie intensiva apasand incontinuu pe butonul de alarma si plangand dupa mine. Au fost nevoite la un moment dat sa-i ia telecomanda ca sa nu mai apese pe buton, dar el tot a gasit solutia ca sa le tina treze langa el, strigand : HELP. Dar cu toatea astea tot nu ne-au dat voie sa venim sa stam cu el. Au acceptat sa vorbim la telefon cu copilul toata noaptea ca sa-l linistim. Pentru ei regulile sunt reguli si nu exista exceptii. Pe sectie am voie sa stau cu el 24 din 24 ore. Este pe tratament cu antibiotic pentru o bacterie pe care au descoperit-o in sange si spun ei ca provine de la stomac si medicamente (inhalatii) pentru plamani si tot felul de siropele si pastilute care sincer nu stiu toate pentru ce sunt.
Luni urmeaza sa se discute situatia lui Andrei in cadrul consiliului medicilor din mai multe departamente, desi pana joi, cand nu au si rezultatul biopsiei nu pot lua o decizie pentru tratamentul viitor. Pana la ora actuala nu ne-au dat foarte multe detalii despre evolutia bolii lui Andrei, doar atat ne spun zilnic ca face progrese. Insa despre plamanul drept, care nu a fost curatat nu ne spun nimic sau mai bine zis mai nimic inca.
La ora actuala este ajutat in continuare sa respire cu oxigen si este monitorizata respiratia, pulsul, oxigenul.
Este foarte fericit si emotionat atunci cand vorbeste cu fratele lui la telefon. Incearca sa fie barbat cat timp sunt in telefon, iar in momentul in care inchide plange de dorul lui.
A citit astazi mesajul de la prof. de pian si a fost tare emotionat pentru cuvintele frumoase de incurajare si va transmite din tot sufletul, citez:

SANATATE, CA-I MAI BUNA DECAT TOATE!

Stie ca foarte multa lume il iubeste si este alaturi de el si doreste sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ajutorul, caci mai stie ca Dumnezeu actioneaza prin oameni.
Cam atat pot sa va scriu in seara asta.

Dumnezeu sa ne apere!
Gilda

Sunt asa fericita cu asemenea vesti! Toata lumea va fi. Ii multumim si noi lui Dumnezeu pentru grija si lui Andrei pentru asa urari pretioase. Ne rugam in continuare pentru voi si asteptam cu rabdare intoarcerea voastra SANATOSI acasa. In rest, ne ocupam, fiecare dupa puteri, de adunarea banutilor. O sa fie BINE!!!

Catalin - un mail scurt in zori

2010-03-13T23:11:00.000-08:00

Duminica dimineata

Buna dimineata,

Va scriu scurt in locul Gildei, care din fericire poate sta tot timpul cu Andrei pe sectie la Oncologie.

Cand am ajuns ieri la spital, pe la ora 10, pentru ca a trebuit sa cumpar ceva de mancare, l-am gasit pe Andrei jos din pat, stand pe scaun. Respira greu, face exercitii de respiratie zilnic, oboseste repede dar vrea acasa si face orice efort numai sa iasa din spital.

Radiografia a fost ok.

Am sa incerc sa va transmit maine mesaj direct de la Gilda.
Duminica placuta!

Catalin

Mai multe despre PRETUL VIETII LUI ANDREI

2010-03-13T11:10:00.000-08:00

Sambata dimineata

In dimineata asta am vorbit cu Catalin. Discutia a fost destul de lunga, dar voi extrage de acolo esentialul si voi incepe bineinteles cu:

1. ANDREI

De ieri a fost mutat la sectia de oncologie si, ca urmare, Gilda sta permanent (si noaptea) cu el. Starea lui este mult mai buna. Profesorul chirurg si fizioterapeutii il apreciaza foarte mult. Au facut chiar remarca potrivit careia un copil de-al lor nu ar fi luptat nici pe sfert cat romanasul nostru.

Bravo Andrei, ai punctaj maxim si de la noi!!!!

Tot din marea lui putere de lupta pentru viata, i-a promis Gildei ca nu o va lasa singura. I-a povestit ca a mai visat un robotel cu aripi care sta mereu langa patul lui. Asa inger pazitor... mai rar. Apoi i-a spus mamei ca, desi incearca sa vorbeasca in rugaciunile lui cu Dumnezeu, nu reuseste; in schimb, vorbeste mult (in visele lui) cu ingerii.

2. Cateva randuri si despre parinti.

Dumnezeu ne-a ascultat, precum se vede, rugile de a-i lumina pe bietii parinti. Iata-i in sfarsit vazand partea buna a lucrurilor, iata-i din nou plini de speranta, iata-i increzatori in viitorul ce ar urma ultimei operatii. Chiar daca gandurile la aspectul financiar al problemei ii descurajeaza (in momentul de fata neavand multe solutii), incearca sa-si pastreze calmul si sa spere in ajutorul lui DUMNEZEU si al OAMENILOR. Au recunoscut si competenta profesionala nemaipomenita a medicilor nemti, care au si ei un mare merit in redobandirea sperantei in bine a parintilor. Una peste alta ramane de maxima actualitate problema de mai jos:

3. Preturi, calcule, euro, zerouri multe...

La acest capitol trebuie sa inspirati si voi adanc inainte de inceput. Poate fi socant pentru multi. Voi incerca sa expun punctual datele principale:

Din experiente anterioare, nemtii au estimat un cost total in jur de 150.000 euro;
Suma de 80.000 euro este tot estimativa in acest moment, reprezentand (probabil) costuri de pana acum (pentru cele 2 operatii, investigatii, tratament, spitalizare...), posibil peste banii platiti deja (27+5 mii);
Referitor la aceste multe neclaritati speram ca luni, la intalnirea cu toti medicii din echipa care se ocupa de acest caz, sa se mai lamureasca lucrurile;
Saptamana viitoare Catalin urmeaza sa primeasca mai multe facturi;
Termenele (scadente) de plata a facturilor nu sunt cunoscute inca;
Banii pe care ii mai au acum sunt in jur de 19.000 euro;
Catalin spera sa mai obtina inca 6.000 pe masina lor;
RESTUL RAMANE IN GRIJA NOASTRA.

Eu ii spuneam inca de acum cateva zile, ca ei nu trebuie sa se gandeasca la bani. REPET SI AZI ACEST LUCRU. Pe de-o parte trebuie sa-si adune toate puterile si energiile pozitive spre a-i transmite lui Andrei speranta si curaj sa lupte, pe de alta parte pentru ca, logic vorbind, nu au cum sa se miste acolo. De unde sa ceara, de unde sa faca rost, cine sa le dea, cine sa-i inteleaga?

Sumele fiind atat de mari va fi greu si aici, dar nu vreau sa ma gandesc ca nu vom gasi resurse pentru a aduna atat cat vor avea nevoie. I-am spus lui Catalin ca nu trebuie sa plece de acolo inainte de finalizarea totalmente a tratamentului (operatie, chimio, recuperare). Daca cineva crede altfel, astept justificarile.

Deocamdata nu voi mai pierde timpul cu vorbe aici si
va rog si pe voi , toti cei care treceti prin acest loc, indiferent ca ii cunoasteti sau nu pe Andrei, Gilda si Catalin, sa transmiteti cat mai multor oameni povestea lor si conturile, pentru a incepe sa se adune ceva banuti. Scrieti cunoscutilor vostri 2-3 randuri de la voi insiva simtire, caci adesea mailurile sunt pline de mesaje disperate, de linkuri catre care nimeni nu se mai duce, din plictiseala, din saturatie de atatea si atatea povesti.
Iertati-ma ca va dau asemenea "indicatii", dar nu mai departe ieri ma gandeam sa-mi leg de spate un afis cu un mesaj de ajutor. O prietena mi-a spus: " Altceva decat sa fii luata drept nebuna, nu vei reusi! Lumea e plina de indiferenta datorita vietii asteia plina de necazuri si de escroci." Avea dreptate. Singura sansa este de a vorbi cu cei care ne cunosc, care stiu ca suntem oameni cinstiti, care pot intelege ca nu am cere decat pentru o nevoie ca aceasta "de viata si de ...". Cuvantul celalalt nu are ce cauta aici.

In speranta ca m-ati inteles bine si ca fiecare dintre voi va face tot ce poate omeneste, va multumesc din suflet si

DOAMNE AJUTA PE TOATA LUMEA
SI PE ANDREI!!!!

..........................................................

Una dintre cele mai impresionante reactii la scrierile noastre despre Andrei si speranta lui in ajutorul OAMENILOR, a venit din partea a doi copii de clasa a VII-a. Florinel, fiul Roxanei Gauianu si prietena lui au lucrat toata ziua pentru a da o mana de ajutor. Fac felicitari pentru Pasti, pe care sa le vanda spre a aduna banuti pentru Andrei. Mi-au cerut si fotografii pe care sa le poata prelucra si adauga pe unele dintre felicitari. Au compus o poezie pe care sa o ataseze si pe care m-au rugat sa o postez aici, nu la comentarii, pentru ca toata lumea sa o vada usor:

VIATA

AM INVATAT SA LUPT PENTRU VIATA MEA
NICICAND NU M-AM OPRIT DIN LUPTA GREA
DUMNEZEU STIE CAT DE MULT IL IUBESC
RUGACIUNILE VOASTRE MA OCROTESC.
E MULTA DURERE DAR SI SPERANTA
IN SUFLETUL MEU E DORINTA DE VIATA

VIATA E DRAGOSTE…
ASTA-I VIATA - E IUBIRE…

IUBIREA E FARA URA,
UNIREA E FARA URA,
BUNATATEA E FARA URA,
EU SUNT FARA URA
SI VOI SA FITI FARA URA,
TUTUROR SA LE TRANSMITETI
EUL MEU CA-I FARA URA.

Pretuirea mea pentru acesti copii minunati mi-am exprimat-o in direct; tot ce merita sa adaug este faptul ca Florin stie mai bine decat multi dintre noi ce inseamna puterea de a trece peste asemenea necazuri. In urma cu aproximativ doi ani, cel mai bun prieten al lui si coleg de clasa, Vladut Reitmaier, a trecut prin tragedia luptei cu cancerul (tot osteosarcom, dar la picior). Astazi este bine si impreuna cu familia lui sunt alaturi de Andrei si de parintii acestuia. Si atunci oamenii cu suflet au fost aproape, la fel cum, suntem siguri ca vor fi si acum.
Voi reveni si cu imaginile cu felicitarile copiilor, cand Florinel imi va da unda verde.

Datele la zi ale cazului lui Andrei, exprimate metodic, la rece, cu calm, cu intelegere deplina

2010-03-12T01:00:00.000-08:00

Dupa ultimul mail din Germania, de aseara, s-a dovedit ca

SPERANTELE sunt FOARTE MARI.

Andrei da semne de refacere, iar medicii confirma acest lucru prin rezultatele analizelor si prin simpla, dar atat de clara programare a ultimei operatii. Pentru ca nimeni sa nu aiba dubii ca "ceva ar putea fi in neregula", vreau sa explic eu, de la mine (mare) putere ca in situatia unui caz fara sperante, nu se mai programeaza nimic. "Se da calul", vorba romanului si se trimite cu el in doua moduri: fie verde-n fata "nu mai e nimic de facut", fie miseleste "incercam acum un tratament, sau mai repetam analizele peste 2-3 luni, etc." NU E CAZUL AICI!!!

Medicii se intrunesc luni pentru a fixa DATA ULTIMEI OPERATII, care, asa cum au inteles aseara parintii, ar fi in jurul Pastelui. (in 1-2-maxim 3 saptamani). Justificarea acestui termen de repaus este mai mult decat fireasca chiar si pentru noi, astia fara studii de medicina: plamanul curatat (bun adica) trebuie sa se refaca pentru a permite "lucrul" la celalalt cu succes.

Singura mare belea acum sunt banii. Cifrele nemtesti sunt incomparabile cu cele italienesti. Indiscutabila (dupa multi) si calitatea rezultatelor muncii lor. Si de aici mai vad eu o alta speranta. Nu cred ca nemtii si-ar pata numele/renumele castigat in cine stie cate zeci de ani cu "smecherii" (specifice din pacate ... altora). Nu cred ca nu ar avea raceala lor innascuta, proverbiala cu care sa spuna :"Herr Catalin, Frau Gilda, sorry, nichts to do here..." Ati inteles, nu?

Dar ei au gandit care e starea, au calculat, iar luni anunta oficial data. Scurt, curat, nemteste.

Noua ne ramane sa ne mobilizam cu mic, cu mare, cu putin, cu mult, ca sa ii ajutam. E clar, dupa mine si va spun sincer si dupa fiica-mea, ca nu se vor opri aici pentru ca nu au cu ce. (Marta m-a intrebat daca "putem vinde casa noastra ca sa-i ajutam. Vedem noi unde om sta pe urma. Nu au toti oamenii casa lor".) Imi amintesc cum si anul trecut copiii impreuna cu doamna invatatoare se gandeau ce ar putea vinde, ca sa faca rost de bani pentru Andrei. Au vandut salcii, au si umblat din usa-n usa, au scris si au vandut reviste, au cantat, au povestit, AU REUSIT sa-l ajute mult pe colegul si bunul lor prieten. Lor li s-au alaturat atatia oameni cu suflet mare, de la pensionari, la primarul Ploiestiului. Cum altfel ar fi putut trece prin cate au trecut?! Singuri niciodata. Acum o luam de la capat, sau continuam ceea ce am inceput. Vom reusi iar sa-l ajutam. Doar ca acum timpul e mult mai scurt.

NU NE VA OPRI NICI TIMPUL, NICI CRIZA MONDIALA, NICI ZAPADA!!!

Ma voi opri acum (probabil ca nu pentru mult timp).

Nu inchei insa fara a spune cat m-a impresionat visul lui Andrei cu aripile. Vedeti mai jos, in mailul Gildei!

Andreiut, cat de real e visul tau!!! Ai devenit PASAREA PHOENIX - o pasare mica, cu grozava proprietate de a se regenera, renascand din propria-i cenusa. Se spune ca este cea mai longeviva fiinta de pe lume. Daca ai fi avut net in spital, ti-as fi trimis atatea lucruri interesante si minunate totodata despre ea. Esti invitatul meu cand te intorci acasa la un studiu amanuntit despre PASAREA PHOENIX. Probabil ca Marta te va astepta si cu un desen pe tema asta.

TE IUBIM SI SA FII SANATOS!!!

Oameni buni, daca el si-a gasit aripile cu care sa renasca, daca el isi trimite tatal acasa dupa banuti, NIMIC NU-I POATE FRANGE ZBORUL, iar NOI TREBUIE DOAR SA I-L OCROTIM.

Mailul de noapte de la Gilda

2010-03-11T19:09:00.000-08:00

Buna seara,

Astazi l-au extubat pe Andrei si i-au scos drena de la plamanul stang, primul operat, dar ne-au anuntat ca plamanul in radiografia pe care i-au facut azi arata ca si cum ar avea pneumonie (vorbim de cel stang), la cel drept are in continuare drena. Astazi a facut si gimnastica de recuperare cu fizioterapeuti, odata dimineata si a doua oara dupa-amiaza. Dupa ce l-au extubat am reusit sa vorbim cu el, discutii de genul: " mami, o sa-mi creasca aripi....', "tati, tu o sa pleci acasa sa aduci bani pentru operatia mea" si multe altele. L-am intrebat de unde stie toate astea si mi-a raspuns ca i-au aparut in vis. Nu stia unde se afla si de cand este acolo. A rostit multe vorbe, dar unele din ele chiar nu aveau nici un sens, pot spune ca delira si avea vedenii, probabil de la atata anestezic si somnifere. Sper din tot sufletul ca maine sa-l dea pe sectie sa pot ramane langa el.
Deci copilul, sa zicem, ca de acum incolo incepe sa se refaca dupa cele doua operatii si speram sa nu mai avem alte surprize, insa ne confruntam acum cu alta problema - cea a banilor. In seara asta ne-au anuntat ca tratamentul ne costa 80.000 de euro, fapt care ne-a inmuiat picioarele si ne-a taiat respiratia. Luni ar trebui sa fie consiliul sefilor de departamente, dar pana atunci sa trecem pe la casierie. Nu avem nici noi detalii despre aceasta suma, mai exact ce acopera, tratament chimio + operatie. Maine o sa incercam sa aflam mai multe si sa vedem ce este de facut.
Seara, cand pun capul pe perna,ma gandesc ce surprize imi mai rezerva ziua de maine. Cateodata imi este frica sa ma mai gandesc sau sa ma trezesc.

Nu am cuvinte sa mai continui.

Incerc sa va tin la curent cu vestile si imi doresc cu disperare sa aduc copilul acasa sanatos.

Gilda

Dragii mei, e adevarat ca suma asta e enorma, dar cand ma gandesc la viata unui copil... Repet ce i-am spus si ieri lui Catalin: "Banii sa fie ultimul lucru la care sa va ganditi!" Habar nu am in clipa asta de unde, cati si cat de repede putem face rost de ei, dar ne vom mobiliza ca si anul trecut. Vin Floriile. Mai stiti cum au strans copiii bani anul trecut? Oooo, Doamne!!! Important e sa fie bine si semne sunt. Nu ma mai lungesc cu vorba, caci de acum 'nainte e nevoie de fapte, mai putin de vorbe ca sa rezolvam si beleaua asta cu banii.
R.

Catalin cu vesti de azi

2010-03-11T05:40:00.000-08:00

Acum cateva minute am "vorbit" cu Catalin. Noutatile le gasiti in forma bruta, adica exact asa cum au venit de la el. Pe mine M-AU BUCURAT MULT, chiar daca nu sunt cele mai fericite si chiar daca nu am vrut sa postez (asumandu-mi ca-l supar pe Catalin), cuvintele lui de deschidere. Curiosii le pot gasi la comentarii, asta ca sa stiti starea parintilor. In "egoismul" meu am vrut sa retin doar vestile care arata pasi spre BINE.
Voi iertati-ma si ei sa ma ierte, dar...
Important e ceea ce gasiti mai jos:

a deschis ochii, am stat cu el
andrei s-a trezit azi
si a vrut sa scrie ca este intubat
pana la urma voia sa-i masam picioarele
acum suntem in pauza tehnica de 2 ore
i-au scos drena de la plamanul stang dar zice ca se vede ca si cum ar avea pneumonie
nu inteleg exact ce inseamna
multumim de incurajari, stim ca sunteti cu totii langa noi
pup-o si pe Marta, si zi-i "multumesc" Doamnei Invatatoare
legat de bani
deocamdata mai avem ceva banuti
problema e ca de la o zi la alta se modifica tarifele
si ne este frica sa nu ramanem fara cand vom fi aproape de finalul tratamentului
am dat deja 27000 si inca mai vor 5000 si tot nu stim daca-i tot
cine poate si vrea sa ne ajute poate depune in cont
multumim
deci
starea lui Andrei e ceva mai bine fata de ieri
nu e rezolvat inca dar e mai bine
tre sa se refaca inainte de urmatoarea operatie
care s-ar putea sa fie de paste,nu saptamana viitoare
poate venim o fuga acasa si apoi
vrea muuuult sa vina acasa
ii e dor de Petrica (fratele lui)
si lui Petre de el
ieri ne-a zis Petre ca vrea sa vina la noi ca luni se face 1 luna de cand nu l-a vazut pe Andrei
Luni e mare sedinta sa decida doctorii intre ei ce pot face pentru Andrei si probabil atunci vom sti cat de cat despre cat e vorba.

Iar eu! Ce sa fac daca am primul "drept la replica". Vreau sa-i multumesc MULT, MULT lui Dumnezeu si sa-i mai soptesc o data sa nu il lase pe asta mic si sa-l faca bine. Noi astialalti asteptam. Pentru noi e mult mai usor. Si sa se indure Doamne-Doamne si de bietii asti parinti, ca... vai de ei... si nu mai zicem ca intelegem ceea ce simt, ca HABAR NU AVEM.

P.S. Am postat totul in mare graba, tocmai ca sa afle toata lumea cat mai repede vestile. Nu consider nici acum ca ar fi trebuit sa povestesc eu ce am inteles. Mesajul lui Catalin, chiar daca telegrafic ( nu avea decat cateva minute la dispozitie) si intrerupt pe alocuri de scurte vorbe ale mele, este mai mult decat limpede. La final mi-a spus ca voi mai vorbi cu Gilda in seara asta. Probabil ca, asa cum ne-a obisnuit, vom primi un mail de la ea mai la noapte cand se intoarce de la spital. Cel tarziu maine in zori il veti gasi.
Sa auzim de cat mai multa SANATATE!!!

Parintii sunt la pamant asistand neputinciosi la suferinta lui Andrei

2010-03-10T02:21:00.000-08:00

Buna seara,

Ziua de azi nu aduce foarte multe schimbari, inca este intubat tot pe gura, pe nas, la ambii plamani si jos, are doua catetere montate unul nou pe fata si altul pe spate in coloana pt calmant si nenumarate branule. Este anesteziat mai tot timpul si s-a mai desumflat un pic.
Va multumesc pentru incurajari, dar sincer va spun ca nu exista cuvinte pe care sa le rostesti in astfel de situatii. Oameni buni, treziti-va, suntem atat de mici in fata puterii lui Dumnezeu! Problema este ca nu inteleg ce vrea Dumnezeu de la mine. Sunt omul care dau tot la schimb pentru viata copilului meu, inclusiv viata mea. Daca cineva stie sa-mi spuna doar ce trebuie sa fac, atat as vrea sa stiu. I-am soptit la ureche azi lui Andrei ca el trebuie sa lupte pentru viata lui, eu doar sunt alaturi sa-l ajut, dar sa nu renunte ca am nevoie de el. Sa-l roage el pe Dumnezeu sa ne ierte pe noi parintii, care am gresit atat de mult, ca poate pe el il aude. In rest nu am cuvinte sa descriu cele 10 ore pe care le petrecem in picioare langa patul lui.
Astazi a venit prof. oncolog sa se intereseze de starea lui Andrei, dupa care a stat de vorba si cu noi. Catalin vorbea de tratamente, iar ea zicea ceva de recuperare sa plecam acasa si sa venim peste cateva saptamani. Pe scurt avea o parere foarte pesimista, lucru pe care eu l-am simtit din tonul vocii. La final i-am zis lui Catalin sa intrebe ce sanse de revenire ii da copilului nostru, pentru ca aveam impresia ca ne trimit la plimbare. Insa ei s-au ferit sa faca afirmatii in acest moment.
M-am tot gandit la ziua de ieri, mai bine zis la nenoricirea de ieri cu operatia. Initial am fost foarte furioasa pe ei, dar am realizat ca pana la urma acest incident se putea intampla oriunde m-as fi dus, chiar si italienii mi-au oferit informatii despre acest risc cu tubul, deci clar asa a vrut Dumnezeu sa sufere copilul meu.
L-a vizitat si profesorul, chirurgul care a remarcat ca e mai bine copilul fata de ieri si ca incearca maine sa-i scoata dreana de la plamanul stang, primul operat. A trimis pe cineva de la ecograf cu aparatul ambulant sa-i faca ecografie si el spunea ca in seara asta plamanul arata bine, nu mai prezinta acumulari lichidiane.
Maine ar trebui sa primim si rezultatul biopsiei la plamani.

............

Oameni buni, asta am gasit acum, dimineata pe mail de la ei. Au fost niste probleme "tehnice" de expediere (cred), caci in loc de un mail am primit 5, in diverse etape de scriere. Nici acesta pe care l-am postat nu era finalizat, motiv pentru care astept sa vad daca va aparea si o oarecare continuare. In mare, vestile sunt clare, triste oricum si nu stiu cat ar schimba continutul lor o eventuala completare. Ne rugam doar sa se intample BINELE la capatul acestei suferinte (a copilului si a parintilor). Nu suntem indreptatiti sa judecam si nici sa ne dam cu presupusul. Apoi referitor la incurajari, Gilda are dreptate. Eu una sunt "artista" la acest domeniu (trista gluma...), dar sufletul meu imi spune de fiecare data ca trebuie sa transmit atat cat pot bine de la mine catre cel in nevoie. Am inteles pana si eu ca in asemenea momente, si incurajarile astea pot obosi, pot chiar sa doara, motiv pentru care am decis sa ma limitez la asteptarea vestilor lor, la transmiterea gandurilor de tipul "cu ce putem sa va ajutam, fizic, material, sau cum sa mai ma exprim...?" si "suntem aici!", iar in rest sa ma rog impreuna cu fiica-mea si cu voi de altfel ca sa fie BINE.

Doamne, auzi-ne!!!!

.............................................................

Starea lui Andrei este critica, are dureri mari si moralul...

Ai lui sunt la pamant. Nicio vorba nu-i mai poate incuraja.

Numai o minune i-ar putea scoate din starea asta. Doar ca pana la minune, raman la parerea ca au nevoie mare si de noi. Chiar daca pe moment simt ca vorbim fara sa stim ce spunem (lucru care e pe cat de adevarat, pe atat de acceptabil in conditiile unei asemenea dureri), sunt convinsa ca in sufletul lor simt ca le suntem aproape si ca oricand pot intinde mana intru chemare de ajutor.

Ne tot gandim si la bani si nu am reusit sa aflam de la ei cum si cat timp se mai descurca cu ceea ce mai au... N-ar strica poate sa transmiteti din mail in mail si conturile care sunt postate pe blog.

Mailul mult asteptat de la Gilda

2010-03-09T19:26:00.000-08:00

Buna seara,

A doua operatie a lui Andrei din Germania a fost un esec. Inca de dimineata starea lui fizica si psihica nu au fost bune. De sambata noaptea Andrei avea insomnii si aseara a trebuit sa-i dea doua medicamente pt somn. Dimineata s-a sculat la ora 6, fericit ca macar a reusit sa doarma o jumatate de noapte, insa l-au apucat durerile de spate si o tuse iritativa de nu putea respira. Am anuntat medicii si a facut de doua ori aerosol si pana la urma au reusit sa-i calmeze cat de cat tusea, insa dupa parerea noastra, a mea si a lui Cata, copilul nu era astazi de operatie, dar din nefericire, cei doi profesori care il operau astazi de dimineata nu au mai venit sa-l vada, iar doctora care a venit de dimineata la vizita nu a facut decat sa-i calmeze tusea. Nu stiu daca a informat profesorii despre starea lui Andrei. Operatia oricum a intarziat. Dupa doua ore a iesit unul dintre chirurgi si a spus ca deocamdata i-au inlocuit cateterul, insa nu stiu sigur daca starea lui Andrei le va permite sa continue operatia si ca ne roaga sa nu stam in sala de asteptare, ci sa ne mai plimbam ca oricum mai dureaza.
Am plecat sa lamurim cu banii ca deja fiecare zi de spitalizare ridica costurile si am ajuns de la 19000 la 27ooo de euro. Cand ne-am intors, ne-au comunicat ca anestezistul incearca sa introduca tubul la plamani, deci clar operatia continua. Dupa cateva ore a iesit prof. chirurg si ne-a anuntat ca nu au reusit sa curete plamanul, deoarece au aparut complicatii in timpul introducerii tubului, iar starea lui Andrei nu a permis sa se continue operatia. Nu am inteles prea multe de la prof. insa lucrurile s-au lamurit cand am ajuns la ATI si am vazut copilul. Se pare ca anestezistul a dat rateu cu tubul si a perforat plamanul drept si acum copilul este umflat ca un cimpoi si s-a ales cu alta drena si la celalalt plaman.
Suntem speriati de starea copilului, de faptul ca nu intelegem nimic din ce se intampla si nu stim ce urmeaza. In seara asta probabil au fost anuntati cei mari din conducerea clinicii, ca au venit la noi la ATI si ne-au chestionat si ne-au zis ca acum trebuie sa asteptam refacerea completa a plamanului stang, primul operat, si ca luni se vor intalni toti medicii pentru a se hotara ce trebuie facut. Probabil vor incepe sa faca cateva sedinte de chimio si apoi sa-l opereze daca va mai fi nevoie.
Intre timp eu nu mai stiu cum sa-i ridic moralul lui Andrei. I se citeste suferinta pe chip, lacrimile sunt uscate pe obraji, vrea acasa cu disperare.
Iubeste viata si lupta pentru ea, dar nu mai suporta suferinta. M-a intrebat ieri daca se vor termina toate astea odata. Atatea operatii, atata durere, atatea medicamente, spitale, etc....
Iar eu il intreb pe Dumnezeu cum sa fac sa transfer toata suferinta lui la mine. Ma rog sa-mi arate calea prin care pot sa-i preiau crucea, cineva sa ma ajute si pe mine sa-mi spuna ce trebuie sa fac ca, Andrei sa nu mai sufere atat, cum sa-l induplec pe Dumnezeu sa ma ierte, fac orice sacrificiu numai sa-mi spuna ce trebuie sa fac.
Cam atat am avut sa va spun in seara asta. Cat este la ATI nu pot ramane noaptea langa el, cand il da pe sectie pot sta cu el, dar nu am internet.

Faca-se voia Domnului!

Gilda

Chiar daca multi ar zice ca nu mai putem deschide gura in clipe ca astea, nu pot sa nu vorbesc cu voi, cu foarte dragii mei de care ma simt ATAT de aproape. Asa ca:

Gilda, draga mea Gilda, suferinta mai mare decat acesta de a asista inutila la durerea copilului tau, nu cred ca-ti poate da Dumnezeu. Ca sa-l usurezi pe Andrei laundu-i asupra ta ale lui chinuri..., e clar ca Dumnezeu nu accepta. Continua sa fii acolo, aproape si sa-i transmiti putere, cat mai multa putere! Mai mult decat atat NIMENI nu intelege. Dar ce mai intelegem din viata asta?!... Inainte sa plece Catalin am avut cateva schimburi de vorbe, idei., destul de sarace e drept. M-a cutremurat, dar nu aveam niste replici prea logice nici eu. Iii intelegeam durerea, chiar i-o intelegeam foarte mult. Doar ca imi era frica vazandu-l atat de derutat, cum multora ni se intampla la necazuri mari. Tot ce am putut sa spun atunci, ca si acum este: numai Dumnezeu stie ce vrea, stie cum e mai bine, iar voi... fiti BUNI! Nu va pierdeti speranta si nici gandul important ca, la urma urmei, Doamne-Doamne le aranjeaza pe toate (chiar daca ce stie El ca e binele, e greu de inteles pentru noi).
Lui Andrei aproape ca nu-i pot adresa nicio vorba. El e deja mult prea sus fata de noi astia de rand, incat plec capul dinainea lui, dar strig din tot sufletul: PUTERE PUIULE, PUTERE BARBATE! Poti si tu! Aminteste-ti ca altii au reusit sa invinga boala asta. Nici lor nu cred ca le-o fi fost usor.

Cu multa dragoste de prietena, sora, mama, om, etc.
Si in loc de buna ziua, de la revedere, de orice salut,
MULTA, MULTA SANATATE!!!

R.

AZI - operatia la plamanul drept.

2010-03-09T08:22:00.000-08:00

Dupa putinele randuri de azi dimineata, dupa rugile tuturor catre Dumnezeu, vestile de seara sunt destul de triste. La ora 5 (17) fara cateva minute sms-ul din Germania spunea ca medicii nu au putut sa-i curete plamanul, deoarece starea lui Andrei nu a permis interventia necesara. Acum este deja la terapie intensiva, iar ai lui nu stiu decat ca trebuie sa astepte sa afle ce urmeaza. Din nou ajungem la gandul ca nu ne putem nici macar imagina ce e acolo, in sufletele lor si singurul lucru constient care-mi vine in minte este ca

NU NE PIERDEM SPERANTA IN DUMNEZEU.

Eu voi fi aici pana tarziu in noapte si va voi da de veste atat cat se va putea afla de la ei.

Da-le Doamne SANATATE!!!

Nelinistile generate de asemenea vesti ne-au framantat pe multi dintre noi continuu de la aflarea lor. Toata lumea se ruga si se intreba: si ce face acum? cand il mai pot opera? ce a insemnat ca nu a rezistat din cauza starii lui? Toti insa s-au ferit sa-si dea cu presupusul. Nu era cazul. Dupa cateva ore bune, in care ne-am tot cautat unii pe altii pe internet si la telefoane, ne-am luat inima-n dinti si am indraznit sa-i apelam pe ei direct (o vreme ezitase toata lumea, caci in situatia lor numai de intrebari si de raspunsuri nu-ti arde). Gilda nu a intarziat sa raspunda:

"Acum plecam de la spital. Va scriu pe E-mail la noapte."

Ce ramane de facut decat sa ne continuam rugaciunile si sa asteptam vestile?! Eu sper sa fiu pe baricade, dar in caz contrar, maine in zori veti avea mesajul parintilor lui Andrei AICI.

Doamne, lumineaza noaptea asta si da-i acestui copil nevinovat SANATATE!!!
ANDREI VREA SA SE FACA BINE!!!
Pana si noi, muritorii de rand am inteles asta, asa ca TU, BUNULE,
aranjeaza sa fie bine, caci puterea si viata TU ESTI!!

2010-03-08T22:57:00.000-08:00

MARTI , 09 martie 2010

AZI - operatia la plamanul drept.

Sa ne rugam pentru SANATATE!!!

Doamne ajuta!!!

Ultimele noutati

2010-03-08T05:04:00.000-08:00

Asa cum din tot sufletul ma rugasem ieri si cum sperasem sa se intample (sigur ca ei, acolo, au fost primii care s-au rugat pentru asta), Gilda a fost lasata sa ramana permanent cu Andrei, lucru posibil la sectia de chirurgie, nu si la terapie intensiva. Asta e foarte important!!! Sa-i fie tot timpul aproape copilului.
Azi dimineata, intr-un sms scurt ea mi-a confirmat acest fapt. Apoi mi-a scris ca fizic e mai bine, dar cu moralul... "la pamant".

ESTE POSIBIL sa fie operat maine si la celalalt plaman.

Mai mult deocamdata nu stiu, dar sunt aici si va tin la curent cu tot ceea ce aflu. Va multumesc in numele lor pentru toate gandurile bune!

Cu Dumnezeu, INAINTE!!!!!!

Vesti de la Catalin

2010-03-07T12:57:00.000-08:00

Voua, tuturor celor care, cu sufletul la gura urmariti vestile de aici, incerc sa va transmit cat mai "curat" ceea ce am primit prin mesajele "mobile" ale lui Catalin.
Ce am inteles eu sunt urmatoarele:

Andrei a fost mutat la sectia de chirurgie, deoarece la terapie intensiva nu mai aveau loc din cauza multor urgente si la afirmatia medicilor ca el e binisor;
Tuseste, scuipa sange si are un pic de temperatura;
Maine vor reveni profesorii sa-l vada, prilej cu care ii vor anunta si data urmatoarei operatii;
Moralul lui este la pamant si "are o stare destul de ciudata";
Nu a putut manca.

Asteptam cu totii BINELE si ne rugam in continuare din tot sufletul pentru Andrei, dar si pentru parinti. Gilda inteleg ca nu se misca de acolo, iar Catalin, doar pentru rezolvarea vreunei probleme de maxima necesitate. Probabil ca nemaifiind la terapie intensiva Gilda va putea ramane si peste noapte. Sper tare mult sa reuseasca, caci ceea ce ii transmite ea copilului ei fiindu-i aproape, e o mare putere de care Andrei are atata nevoie.

Daca vreti sa le transmiteti ceva, nu ezitati sa folositi rubrica de comentarii de mai jos, de sub postare. A fost setata sa functioneze in cel mai usor mod. E drept ca nu le mai e lor gandul la blogul asta acum, dar stiu ca Gilda isi mai arunca cate un ochi (bineinteles, daca trece pe acasa). Sigur au si ei nevoie de imbarbatari si vorbe bune.
Venit la un moment dat la doamna unde sunt gazduiti dupa ceva... bandaje, Catalin mi-a mai lasat un mesaj scurt, care, ca si celelalte ale lui dealtfel, mi s-a parut tare... speriat, ingrijorat, trist. E firesc. Nici nu ne putem imagina ce e in sufletele lor... Fereasca Dumnezeu pe toata lumea!

Asa ca:

Dumnezeu sa le fie aproape!!!
MULTA SANATATE!!!

VESTI NOI de sambata seara

2010-03-06T23:19:00.000-08:00

Buna seara!

Azi a fost o zi mai bunicica pentru Andrei, care face progrese. Programul la ATI este 8 - 20.00 cu pauza intre 14 - 16 cand trebuie sa parasim ATI.

Astazi l-am gasit treaz cand am ajuns, era necajit din cauza tubului din gat, incerca sa tuseasca si nu putea. Pana la urma asistenta care a fost de dimineata a intrebat medicul, dupa care au venit si i-au scos tubul. Este foarte bine ingrijit, i se acorda o atentie deosebita din partea medicilor. A inceput sa tuseasca si sa expectoreze sange, Catalin spune ca este de la plaman eu cred ca este de la rana facuta pe gat de la tub, mai ales ca se plange ca il doare rau gatul.

Starea lui fizica sa zicem ca este spre bine fata de ieri, insa la capitolul moral sta mai rau. Azi l-a intrebat pe Catalin cate ore a durat operatia. Dupa ce i-a raspuns, fiind intrebat ce importanta aredurata pentru el, ne-a raspuns:
"...Asa, ca sa-i spun lui Dumnezeu cate ore am stat cuminte."
Ne cere sa vorbim cu doctorii sa-i dea si lui voie acasa. Cand Catalin i-a spus ca trebuie sa mai avem putina rabdare, Andrei a raspuns ca de un an tot are rabdare.

La un moment dat, ne-a spus foarte surprins ca, spre deosebire de operatia din italia ,acum nu are dureri, chiar era uimit ca nu simte nimic la opertie si nu-l doare deloc. I-am explicat ca la picioarele lui se afla un aparat din care pleaca un fir care este conectat la el prin spate( cateter epidural) si care pompeaza in interior calmantul dupa un anumit program.

Azi Catalin l-a pregatit pe Andrei ca urmeaza saptamana viitoare sa-l anestezieze din nou ca sa-i scoata cateterul si sa-i monteze altul, fapt care este adevarat. Ceea ce nu am putut sa-i spunem direct este ca urmeaza operatia la celalalt plaman si sunt nevoiti sa scoata cateterul si sa monteze altul in alt loc. Nu a comentat nimic, sa speram ca a inteles sau poate ca stie deja mai multe decat credem noi.

Este din ce in ce mai matur in gandire si ne uimeste in fiecare zi. Azi stateam unul pe o parte si celalat pe cealalta parte in jurul patului si ne certam care sa se duca la pranz la masa, ca nu vroia nici unul sa plece de langa el. Ne trimiteam unul pe altul la care, el ne-a zis sa terminam cu cearta ca suntem destul de maturi ca sa putem lua o decizie. Apoi a luat mana mea si mana lui ta-su si le-a unit punandu-si si el manuta deasupra. Dupa aceea i-a spus lui Catalin sa nu mai plece din Germania decat odata cu noi.

..............................................................

Ieri am fost tare speriata, cand am ajuns de dimineata copilul dormea profund am tot incercat sa-l trezesc si sa vorbescb cu el, insa nu reactiona in nici un fel. Au venit medicii la vizita (vreo 4-5) si nu intelegeam decat cuvantul metastaza, repetat de foarte multe ori, dupa care o asistenta m-a intrebat la ce ora vine translatorul, ca doctorii vor sa discute cu parintii. Pe moment nu am stiu ca sa spun, dupa care s-a fixat intalnirea la ora 14. Dupa ce au plecat am incercat iarasi sa-l trezesc pe Andrei si nu a reactionat in nici un fel, sincer va spun ca gandul mi-a fost ca daca a intrat in vreo coma si astia nu-mi spun nimic pana nu vine translatorul. Am inceput sa plang langa el si i-am zis la ureche sa nu ma lase singura ca el este sprijinul meu la batranete, in momentul acela a deschis ochii s-a uitat la mine si mi-a dat din cap ca:" da".

Intalnirea de la ora 14, din cate am inteles eu de la Ioana, translatorul nostru, a fost cu o doctora de rang foarte inalt din oncologie, care ne-a descris operatia (in ce-a constat), lucru pe care noi il stiam deja de la cei doi prof. chirurgi care l-au operat, insa la sfarsit am bombardat-o si noi cu intrebarile, referitor la ce avem de facut pe viitor. Legat de raze ne-a spus clar ca nici o tehnica de radiatii (novalis sau ...) nu are rezultate la osteosarcom. La momentul de fata ei nu pot face nicio afirmatie legata de viitor, este posibil sa mai faca cateva sedinte de chimio, dar cu totul alte substante fata de cele facute pana acum. Oricum tot in Germania, la Munster.
Este un centru foarte mare specializat numai pe acest tip de cancer - osteosarcom. Aici se aduna informatii din toata lumea legate de aceasta boala si de cazuri diferite care apar. Medicii care l-au operat uvor trimite toate informatiile legate de Andrei, urmand sa primeasca un raspuns pentru viitorul tratament. Cu jumatate de gura au recunoscut ca nu au mai avut un caz similar ca acesta, dar ca vor depune toate eforturile pentru insanatosirea lui.

...................................................

Cam atat pentru azi ca trebuie sa ma odihnesc pentru o noua zi. Sunt multe de povestit dar la momentul de fata nu ma gandesc decat, (si ma rog pentru asta) sa fi ajuns acolo unde trebuie . Nu-mi doresc decat ca Andrei sa fie bine si cu zambetul pe buze, asa cum era el odata. Desi azi mi-a zis la un moment dat ca este fericit. (la ora asta nu imi mai amintesc de ce era)

Am sa mai revin cu informatii dar nu stiu cand sa va spun acum.

Dumnezeu sa ne ajute in continuare!

Gilda

A doua zi dupa ...

2010-03-05T22:46:00.000-08:00

Buna dimineata,

Dumnezeu ne-a trimis un alt inger care sa ne ajute in Germania, pe nume Ioana, care de ieri ne-a luat pe amandoi sa stam la ea; nu mai zic de faptul ca este translatorul nostru. Din pacate aseara nu am putut sa stau sa scriu, iar azi ma grabesc sa plec la Andrei. Este tot la ATI, unde cred ca va sta pana la cea de a doua operatie; este mai tot timpul adormit, conectat in continuare la tuburi, deci inca nu poate respira singurel; umflat la fata, dar medicii spun ca de la perfuzii.
Nu pot descrie in cuvinte ce simt atunci cand ma uit la el.

Am sa va scriu diseara mai mult.
Acum trebuie sa plec, ca nu vreau sa fie singurel cand se trezeste.

Gilda

Noi, de acasa, ce am putea adauga?!...
Nu-mi vin in minte acum decat vorbele pe care doamna invatatoare mi le-a spus ieri la telefon, cand m-a sunat sa-i dau vesti despre Andrei: " Si eu simt ca va fi bine, caci stiu cat isi doreste acest copil sa traiasca! Mi-a vorbit de atatea ori despre asta! "

Doamne ajuta!!! zicem toti laolalta

Prima zi dupa prima operatie

2010-03-04T22:34:00.000-08:00

Dimineata, ora 9.00

Vestile de departe spun ca Andrei era inca intubat, anesteziat si nu putea vorbi. Gilda merge chiar acum la el. Aseara nu au lasat-o sa stea acolo.

" Draga mea, stai linistita, a fost Doamne-Doamne de veghe! "

Copiii s-au rugat ieri la fiecare ora. Ei sigur au un cuvant important de spus in dialogul cu Dumnezeu. Suntem toti alaturi de voi in zbuciumul de azi, de maine, dar si in asteptarea zilelor cu MULTA SANATATE!

DOAMNE AJUTA!!

Astazi - PRIMA operatie din Germania

2010-03-04T09:05:00.000-08:00

Asa cum spuneau vestile de ieri/alaltaieri, medicii au stabilit ca trebuie intervenit chirurgical atat pentru extirparea tumorii de pe coasta, cat si pentru curatarea plamanilor (ambii afectati). Din cate stim noi, cei de acasa, operatia ar fi inceput azi la ora 10 (ora 11 la noi). La ora 17.00 primeam urmatorul sms:

"Acum a terminat (operatia). Au curatat doar un plaman. Tumora cat o nuca. Saptamana viitoare celalalt plaman, daca e ok. Il pregatesc (pe Andrei) pentru ATI (cred ca inseamna terapie intensiva). Gilda (mama lui) intra la el in curand. Profesorul a zis sa ne rugam."

Da, ne rugam!!! Ne rugam si noi, cu totii, de la copii la dascali, parinti, apropiati ai familiei lor, cunoscuti sau necunoscuti care stiu despre acest caz, multi, multi oameni, multe suflete inainte lui Dumnezeu intr-o aceeasi ruga:

"Ai, Doamne, grija de el si da-i sanatate!"

si ne mai rugam si Maicii Domnului, pentru a da putere parintilor acestora greu incercati, spre a nu-si pierde credinta si speranta in singurul Atotputernic.

Ramanem alaturi de ei si asteptam vestile bune, care sigur vor veni, caci Andrei merita sa traiasca!

Eu nu voi intarzia sa va aduc aici toate cate voi afla, voua, tuturor celor aproape de micul, dar puternicul nostru Andrei.

Doamne ajuta!!!

De la mama lui Andrei

2010-03-02T22:49:00.000-08:00

In loc de scrieri de la Andrei, de data asta puteti afla amanuntele de la mama lui, dintr-o scrisoare/mail pe care ne-a trimis-o ieri.

" Si de aceasta data vestile sunt proaste, se pare ca Dumnezeu imi incearca rabdarea si credinta. Insa eu vreau sa-I arat ca Andrei imi da puterea si curajul sa infrunt orice si ca nu-mi voi lua gandul si speranta de la El. Cred in bunatatea Lui si simt ca nu ne va lasa.
Ieri m-am intalnit nu cu un medic, ci cu trei: medicul specialist oncolog, medicul chirurg si profesorul specialist pe cutia toracica, trei giganti (comparativ cu mine) intre 1.8 -2 m inaltime. Cum ei au vorbit mai mult in germana, am avut noroc cu o cunostinta din Munchen, bolnava si ea de cancer, care a reusit sa ajunga in timp util la spital si sa ma ajute cu traducerea.
Revenind, boala lui Andrei a recidivat pe coasta a treia si s-a extins cu o viteza foarte mare, mai ales dupa ce a terminat chimioterapia, la ambii plamani. Doctorii spun ca nu sunt motive de ingrijorare deoarece sunt niste noduli foarte mici, singurul semn de intrebare pe care si-l pun fiind daca va rezista copilul pentru a se interveni la ambii plamani. Altminteri vor curata unul singur, ramanand ca cel de-al doilea plaman sa fie curatat printr-o alta operatie, ulterior. Ei vor incerca sa curete tot, pentru a se evita o alta interventie, dar totul depinde de Andrei sau mai bine zis, de bunul Dumnezeu. In rest foarte multe detalii nu mi-au dat, mi-au spus doar sa pun pe hartie orice intrebare am si azi, dupa ce ne vor interna, imi vor raspunde la toate intrebarile.
Da, azi ne internam si joi la prima ora va intra in operatie. Este ceva cu ziua asta de joi; toate operatiile pe care le-a facut Andrei, precum si toate investigatiile din Germania au fost facute in ziua de joi. Ma rog, nu ma mai gandesc acum si la asta...
Mi-au spus ca atat timp cat va sta la terapie intensiva nu voi putea sta cu el; asta nu prea am inteles bine, dar am sa mai intreb maine.
Legat de costuri nu mi-au putut spune nimic concret, deoarece nu stiu ce vor reusi cu cel de-al doilea plaman si nu stiu de cate zile de internare va avea nevoie Andrei. A ramas ca vor face calculele si ne vor comunica o suma estimativa pentru un nou depozit.
M-au pus sa semnez daca sunt de acord ca analizele lui Andrei sa poata fi folosite in studii de cercetare si cazuri publice.
Alte detalii nu mi-au mai dat deocamdata, doar ca recuperarea lui Andrei poate dura 2 saptamani sau chiar mai mult, in care nu stiu sa va spun daca vom sta in spital sau pe langa.

Andrei nu stie foarte multe, decat ca urmeaza sa fie operat si ca nu are internet in spital, lucru care l-a dezamagit foarte tare. In rest cauta sa fie barbat si sa para ca totul e ok.

Cam atat va pot spune. Nu as vrea sa petrec foarte mult timp la calculator pentru ca vreau sa vorbesc mai mult cu Andrei si sa fim aproape unul de altul.

Dumnezeu sa fie cu noi!"

Tot in Germania, dar cu tristeti mari

2010-02-27T13:31:00.000-08:00

Offff! Suntem tot aici si din pacate cu vesti tare proaste. Dar sa o iau cu inceputul. Zile dupa zile petrecute la spital, o gramada de analize, ca nici nu le mai tin minte pe toate: ecografii la torace si stomac, RMN, CT, scintigrafie, teste si poze la rinichi, ORL, analize de sange, inclusiv testul HIV, EKG, ecografie la inima, spirometrie, radiografie la plamani,teste si analize de tot felul si la final biopsie.
Intai nu am stiut despre ce era vorba, ca pana la urma sa aflu. Din start cuvantul "biopsie" ma cutremura, dar daca rezultatul ar fi fost altcumva, bun adica, as fi trecut cu vederea ... Din pacate a trebuit sa aflam ca este vorba de o tumoare care se dezvolta si ca trebuie sa fiu operat cat mai repede. Am mai auzit ceva si de plaman?! Ca ar fi si el afectat...
Cum sa va descriu ce am simtit, cum sa va spun in ce hal erau ai mei? Nu stiu cati dintre voi ati putea intelege exact. Nici nu v-as dori. Primele cuvinte pe care am putut sa le rostesc au fost adresate mamei: " Mami, de cate ori poate sa recidiveze?" Nu mai stiu saraca ce mi-a raspuns, oricum a incercat sa ma linisteasca.
Asta facem toti trei, eu, mama si tata - incercam sa ne linistim unul pe altul, sa ne dam curaj. Ieri am fost cu moralul la pamant. Azi mi-am mai revenit, desi sunt tare necajit ca tata trebuie sa plece acasa. I-am auzit vorbind ca daca nu se intoarce risca sa-si piarda serviciul. Asta nu se poate. Nu acum, tocmai acum cand nu stim ce ne mai asteapta. Aici va fi vorba de alti bani, nu doar cei pe care i-am platit si urmeaza sa-i mai platim pentru investigatiile astea multe, dar si pentru operatia care urmeaza. Aici costa in general mult mai mult ca la italieni. Macar sa fie treaba buna la sfarsit...
Si ca sa spun si ceva foarte de bine: nemtii astia sunt foarte seriosi si mama zice ca nu vom putea pleca de aici decat invingatori cu asa aliati.
Acum asteptam. Dupa multe zile lungi, lungi de tot, unele din cauza asteptarilor, altele din cauza oboselii din timpul investigatiilor, acum a venit iar randul asteptarilor. Trebuie sa ne anunte ei referitor la operatie, cat costa si cand ma pot programa. Tata pleaca maine, raman cu mama aici, iar el mi-a promis ca se va intoarce cand ma vor opera. Sper din tot sufletul sa nu dureze prea mult.
Nu mai stiu decat ca, imi doresc sa se termine odata. Nu e prima oara cand va spun asta, dar trebuie sa intelegeti si voi. Vreau acasa! Vreau sa fiu iar sanatos!
Dumnezeu nu o sa ne lase. Si mama zice ca ea stie ca El ma iubeste. Si noi Il iubim si ne punem toata speranta in El.

Doamne, ajuta-ne!!!

In Germania

2010-02-16T11:36:00.000-08:00

De la ultima bucurie s-au mai intamplat multe, bune si rele. Nu vreau sa le pun in balanta, pentru ca vreau sa ma gandesc la bune. Doar ca boala asta nu prea ma lasa sa ma linistesc. Am terminat citostaticele. Uraaa!!! De cand nu am mai scris eu aici a aparut o problema care ne framanta, iata si acum: "un punct" pe una dintre coaste, ramas se pare de la operatie. Am mai fost o data in Italia, ne-am intors si cum nimeni nu ne-a lamurit inca ce inseamna acel "punct", am fost nevoiti sa plecam iar in lume. Nu vreau sa va mai povestesc si de durerile din ultima vreme, care i-au speriat pe ai mei... ca de mine ce sa mai zic. Asadar suntem acum in Germania, la Munich Municipal Hospital Group. Este o clinica unde ai mei au fost indrumati de dna. doctor Milcu (intotdeauna aproape de noi). Aici urmeaza sa fiu inainte de toate examinat, iar apoi, daca va fi nevoie (poate am noroc sa nu fie), sa raman si pentru un tratament cu nu stiu ce tehnologii de ultima generatie (Novalis, cred ca se cheama). Sa scapam odata si de "punctul" asta care nu ne da pace si gata. Vreau sa reintru intr-o viata normala.
Voi mai reveni cu vesti indata ce vom avea si ne rugam cu totii ca ele sa fie bune. Stiu ca si voi toti care ne sunteti alaturi asteptati acelasi lucru si pentru asta iar va multumim.

Din Germania, de unde vreau sa vin repede acasa, v-a scris cu mult drag si cu multa speranta,

Al vostru,
Andrei

Ne-am intors din Italia

2009-10-13T23:13:00.000-07:00

Dragii mei,

M-am intors de la control: SUNT BINE - asta ne-au spus doctorii dupa ce m-au pozat, pipait, verificat.

Am plecat duminica la pranz, si tare m-am obosit ca atunci am iesit din spital de la IOB. Sau poate nu stiati ca am avut leucocitele atat de scazute joi (250, iar limita minima este 4500) incat mama a intrat in panica instantaneu si m-a dus la spital. Restul nu vi-l spun, doar ca m-au internat si m-au bagat imediat pe antibiotic. I-am tinut in suspans pe ai mei pana sambata seara, cand am vazut-o pe mama plangand cand a aflat ca mi-au crescut leucocitele la 2500. Asa ca am plecat in Italia.

Nu mi-a placut nici acum ca italienii nu stiu o boaba de engleza, asa ca toti am fost handicapati. Ne omoara lipsa de comunicare. Iar ai mei erau parca picati din cer.
Dupa ce am revazut vechii prieteni din spital (doctori, asistente, infirmiere) si au aflat ai mei ca totul e OK cu mine, am luat masa la cantina spitalului (alta experienta mai putin placuta) si ne-am intors la hotel, unde ne-am hotarat sa mergem sa vedem ce jocuri de calculator au italienii. Am luat un taxi si ne-am dus intr-un centru comercial, de unde mi-am luat un joc, dar nu-i asa tare ca cele din Romania, plus ca-i in italiana - logic, doar italienii nu stiu engleza, ca noi. Ne-am ratacit in Bologna, la intoarcere, si noroc ca mi-a venit mie ideea sa-l pun pe tata sa-i ceara unui vanzator de la chioscul de ziare sa ne cheme un taxi. Altfel nu mai ajungeam la hotel, eram rupt de oboseala, dupa atata timp de stat la pat, parintii mei ma pun sa merg pe jos kilometrii. Dar am ajuns la hotel si m-am culcat, ca marti plecam foarte devreme spre casa.

Dragii mei, ai mei plutesc inca de fericire ca lucrurile merg bine in ceea ce ma priveste, si iar va multumesc ca ati facut posibil acest lucru.

N-am poze sa va arat, ca vremea a fost rea si n-am facut nici una.

Va pup pe toti, si va raman dator!

Andrei

Inapoi la scoala!

2009-09-16T10:12:00.000-07:00

Iata-ma iarasi la scoala!

As vrea sa le dedic zambetul meu celor dragi care m-au ajutat sa ma pot bucura de acest eveniment. N-am mai scris in ultimul timp. Am fost mai tot timpul plecat la Bucuresti. Imediat ce m-am intors din Italia a trebuit sa reiau tratamentul. Dupa cum stiti, rezultatul biopsiei nu a fost nici de cum exceptional, dar continuam lupta, chiar daca este de durata (inca 29 de saptamani de la operatie), rezultatul stiu ca va fi bun! Incep sa ma obisnuiesc cu aceste cure de citostatice. Si cu analizele, si cu insistentele mamei mele sa mananc, sa beau... Toate trec. Nu stiti ce mult am asteptat inceputul scolii. Asa ma plictiseam acasa! De altfel, eu tot timpul ma plictisesc. Vreau sa ma joc tot timpul ceva nou, dar, daca nu-s colegii mei... ce dor mi-a fost de ei!

Astazi ne-a spus tata ca a cumparat biletele pentru Italia, pe 12 octombrie trebuie sa merg la control. Singura parte frumoasa e drumul cu avionul. In rest, halate albe si trezirea amintirilor neplacute din iunie.

Sa revenim la bucuria inceputului de an scolar. Si ca sa ne vedeti iarasi pe toti, uitati-va mai jos!

Doamna Invatatoare mereu langa mine!

Pe curand!..................................... Acum am teme de facut!

Ziua cea mare: intoarcerea acasa

2009-06-27T01:30:00.000-07:00

Astazi se intorc acasa "Dumitrestii", in frunte cu micul, dar curajosul Andrei. Un alt pas greu, poate ca cel mai greu, a mai trecut in lupta lui cu aceasta boala cumplita.

Sperantele tuturor sunt mari, asa ca ramane sa asteptam voia Domnului, despre care nu cred ca poate fi decat una pe care o gandim cu totii:

ANDREI SE VA FACE BINE!

Pe terasa

2009-06-25T12:15:00.000-07:00

Cand ma pregateam sa ma deconectez de pe blog, am primit de la Catalin poza asta, intitulata "Pe terasa". Offf! Nu m-am putut abtine si am vorbit doua vorbe cu Catalin. Andreiut dormea acum. Sa zicem si noi "Ingerasul" si sa ne indreptam spre o alta zi. Mai fara dureri, mai cu ganduri bune.

Doamne, doar cu tine si prin tine!

Bologna, 25.06.2009 - Mesaje scurte, nu grozave

2009-06-25T12:06:00.000-07:00

Biopsia

Histopatologicul e prost.

Dimineata

Iar a avut dureri, dar a suportat. Tremura si urla. Dupa a vomat tot. Cand si-a facut efectul calmantul, a mers cu fizioterapeuta.

Impresionanta suferinta, dar mai cu seama lupta lui Andrei. Chiar daca nu toate vestile sunt bune, rugaciunile noastre, la fel de puternice, ii spun lui Doamne-Doamne la unison sa va aduca cu bine si cat mai curand acasa. Va asteptam cu sufletele pline de speranta si mai ales cu dragoste si dor.

Doamne ajuta!

Bologna, 24.06.2009, 22:25

2009-06-25T11:42:00.000-07:00

Bologna, 24.06.2009, 22:25

Bun gasit, tuturor!Zi grea pentru noi. Am inceput ziua cu incercarea, la insistentele parintilor de a ne aseza in fundulet pe marginea patului, au inceput dureri crancene, si pana am sunat dupa calmant, pana l-au preparat, parca ar fi trecut o eternitate. Tare rau i-a fost. Dar dupa ce si-a facut efectul calmantul, a venit fizio si s-a mutat dintr-un pat in celalalt. Singur, nu a vrut nici un ajutor. Plange zilnic ca vrea acasa.Dupa pranz, s-a ambitionat el, si s-a ridicat in fundulet vrand sa se dea jos din pat si iar dureri mari, mari de tot. Printre urlete, cand nu bea apa, s-a intors spre mine si mi-a spus ca "Dumnezeu este cu mine" si a inceput iar sa tipe, iar apoi mi-a mai spus ceva ce nu voi uita niciodata: "te iubesc mult, tati". Dupa experienta asta am vorbit cu toata lumea si acum ii fac din 4 in 4 ore calmant, asa ca nu-l mai doare. Maine ii repeta analizele de sange si radiografia toracica. Acum tocmai s-a trezit si vine asistentul sa-i ia tensiunea, pulsul, temperatura,... nu le stiu pe toate.Dumnezeu sa ne apere pe toti!

Catalin

In sfarsit, mesajul de ieri

2009-06-24T06:00:00.000-07:00

Bologna, 23.06.2009, 20:15

Buna seara,

E seara si suntem toti in camera de la etajul 3. Azi i-au scos drenele, si am asistat la operatie, desfasurandu-se in ATI. I-am tinut mana stanga ridicata, in timp ce alta doctorita, de aceasta data, ii scotea drenele. Am vazut si cicatricea operatiei si e mare, si urata. La o ora dupa aceasta l-au transferat pe sectie. Tare rau i-a parut ca pleaca din ATI, se simtea foarte protejat iar de noi tratat cu f. multa atentie. Inainte de plecare a venit fizio – dar am pasat-o ca de abia se trezise din anestezie. A fost tare speriat cand l-au mutat de pe un pat pe altul, desi, cu foarte multa atentie si iubire l-a tratat asistentul care era azi de servici. Oricum, omul era cu morfina in buzunar si preventiv i-a injectat 1ml inainte de a-l transborda.
Am ajuns repede sus, unde au inceput sa se perinde asistente dupa asistente – mama ce obositor – prea multa atentie strica si pana nu le zambesti si nu sunt convinse ca esti bine nu pleaca. A facut putina febra si il supara mult gatul, fie de la tubul din operatie fie de la mucozitatile din plaman, care probabil nu le-a eliminat in intregime. Doctorita de azi ne-a spus ca plamanul stang era comprimat de tumora si nu mai functiona, iar la ora actuala exercitiile sunt pentru a-l umfla ca sa ocupe cutia toracica. Deci l-au trecut pe antibiotic si i-au continuat aerosol pentru gat.
Ne-a vizitat azi si Nicoleta Maxim, care ne-a ajutat cu traducerea fizio-terapeutei. Era iar foarte nervos Andrei, deci iar nu a vrut fizioterapie, a suflat de cateva ori. Cat despre ridicat in fundulet, nici gand, prea obosit. S-a ridicat pe marginea patului la insistentele fizioterapeutei, dar il dureau ingrozitor picioarele si doamna a fost de acord sa se aseze la loc in pat. Nicoleta i-a vorbit foarte frumos lui Andrei, intelege probabil mai bine decat oricine ce simte, si el, stiind prin ce a trecut fetita asta, asculta sfaturile ei.
Dar tot travaliul asta-l oboseste, asa ca de abia astepta putina liniste, care-a venit in curand. I-am cumparat o jucarie si ne-am apucat sa ne jucam impreuna – este o masinuta de construit – n-am terminat-o inca, pentru ca a obosit. Si tare mult a transpirat, asa ca a vrut musai sa schimbe paturile. Si a facut-o singur, toata fizioterapia a facut-o trecand dintr-un pat in altul (3 metri de mers pe jos) – un pas mic pentru omenire dar mare pentru Andrei.
Acum doarme, a obosit ingrozitor mergand de la un pat la celalalt. A si mancat putin, si e slabit rau. Gilda e inca traumatizata de cat de slab l-a vazut acum. Tocmai imi zice ca nu l-a vazut in viata ei asa.
In continuare ne ajuta enorm infirmiera romanca din ATI – trece si la intrarea in schimb si la iesire si ne tot intreba ce ne mai trebuie. Azi i-a mai adus un cadou. Si sucuri, si prezenta ei, ca stim ca nu suntem singuri aici. Vorbeste italiana si intrebam multe prin ea.
Acum doarme, e linistit si apucam si noi parintii sa vorbim. Sunt multi romani aici la tratament cu citostatice.

Doamne ajuta!
Catalin

Completare din alt mail de azi:

Am incercat dimineata sa stam in sezut si durerile au fost groaznice. I-au facut morfina. Apoi a mers cu fizio de la un pat la altul. A mai incercat sa se traga pe margine si aceleasi dureri. Acum e sedat si doarme.

Bologna, 23.06.2009

2009-06-23T23:04:00.000-07:00

Febra. Dureri in gat de la tuburi si de la operatie. Nu am vesti mai multe. Mijloacele de comunicare dau tot felul de erori. Textul scris de Catalin nu poate fi descifrat. O combinatie de simboluri care probabil spune mai mult. Ce poate fi mai mult decat aceasta fotografie?! Revin cu vestile lor indata ce le voi primi.

Vreau sa postez aici unul dintre mesajele pe care le-am primit zilele trecute si care-i este adresat tot lui Andrei, de la prietena (deja) lor, Roxana Gauianu:

"Te rugam Doamne, vindeca durerea acestui copil ANDREI. Alunga de la el toata boala si toata neputinta. Tu, care esti doctor al sufletelor si al trupurilor, arata si acum puterea milostivirii Tale. Vindeca-l pe el, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu rugaciunile pe care le inalti inaintea Fiului Tau si Dumnezeului nostru.

O, Doamne Iisuse Hristoase, primeste putina noastra rugaciune pentru copilul acesta ANDREI, stinge-i focul ce l-a cuprins, inceteaza-i boala, ridica-l din patul durerii, intru marirea Ta.

Ca Tu esti Cel Care vindeci neputintele, Hristoase Dumnezeule si Tie marire inaltam in vecii vecilor. Amin!"

Azi e sarbatoare. Sa ne rugam din tot sufletul pentru Andrei! Auzi-ne Doamne ruga!

Intre timp am vorbit cu "Dumitrestii" la telefon. Doamne, ce emotie si ce bucurie! M-am conversat si cu Andrei, care mi-a spus ca e mai bine si ca saptamana asta, nu cea viitoare (cum retinusem eu) se intorc acasa. Apoi, din discutiile cu Gilda am inteles ca intr-adevar asa le-a spus Prof. Briccoli, numai ca Andrei trebuie sa se mai intremeze putin, sa poata pleca pe picioare si sa fie in stare sa reziste in sezut cel putin 2 ore cat va dura zborul. In acest sens li se va elibera si o adeverinta, fara de care compania de transport aerian nu-i primeste. Altfel, e bine ca sunt toti trei impreuna, fiindca, asa cum bine s-a inteles din corespondentele lor, cat timp a stat la terapie intensiva nu se puteau reuni niciodata in 3. Cam atat.

Bologna, 22.06.2009, 17:40

2009-06-22T10:23:00.000-07:00

Bologna, 22.06.2009, 17:40

Buna seara,

Va scriu acum pentru ca nu stiu daca o voi putea face diseara, si cred ca pana maine seara nu vom mai comunica decat sporadic prin ceva sms-uri sau mail-uri scurte.
La pranz l-am gasit prost dispus pe Andrei, fara sa fie nervos, ci obosit, cu o stare de disconfort. Se schimba foarte usor starile lui. De abia se trezise, statea intr-o pozitie destul de rea, si parca ar fi fost iar plictisit. Mi-a spus ca are gatul infundat. Eh, cum sa explic asta italienilor. Oricat de simpatic le-ar fi Andrei (pardon, Nicolai – asa il striga asistentii) n-am putut arata altceva dacat sugrumarea. Au inceput sa ma intrebe una, alta, si neintelegand, au inceput sa-l pipaie pe Andrei: aici, sau aici, sau aici – si le-a aratat baiatul unde simte, au facut ei nu stiu ce smecherie si i-a fost mai bine. Fiind eu stresul lui, l-am pus sa exerseze respiratia – nici gand, a inceput sa-mi planga si … m-am lasat eu pagubas. Mai, dar tu ai mancat ceva? Nu, si nu in cuvinte, ci dand din cap. Iar i-am facut morala, ca pana la urma sa-mi zica, numai de-as tacea, ca va manca niste pure mai tarziu. Unul dintre asistenti i-a adus ieri un DVD portabil si filme, asa ca m-a pus acum sa-l instalez. Si cum vazuse ca am vrut seara trecuta sa iau un film din teanc, iar a lasat de la el si am pus filmul ce voiam sa-l vad eu. Realizand dupa vreo 10 minute ca el stie pe dinafara filmul, si ca nu il mai atrage deloc, l-am mai lasat inca vreo 5 minute – asta numai ca el imi povestea inainte ce se intampla in film, astfel vorbind – dupa care l-am schimbat cu "Vanatorul de Fantome", cel pe care voia el sa-l vada, si care-i place tare mult. Si cum m-am asezat dupa patul lui, am zis ca nu vad prea bine si ca nu inteleg, si iar a povestit ce se intampla acolo. Si toate numai ca vazusem ca respira mai bine cand vorbeste – deci nu ca m-a dus pe mine capul ci de frica, pentru ca sunt momente cand respira foarte prost, desi monitorul arata ca se oxigeneaza bine. Si tot in timpul asta am descoperit o basicuta la picior pe care am dezinfectat-o si am facut putina toaleta, si numai ce apare Gilda. Si, spre surprinderea si mandria mea, i-a parut tare rau ca plec, asa ca sper sa stau mai mult in seara asta cu el, fie si daca nu toata noaptea.
Maine avem iar zi lunga, pentru ca il vor anestezia iar ca sa-i scoata drena de la pleura. Anestezistul mi-a spus ca depinde de radiografia de maine dimineata, dar cred ca maine se va scoate. Profesorul Briccoli ne-a trimis mesaj ca sa ne facem bagajul, din punctul dumnealui de vedere, de miercuri putem pleca. Vom "temporiza" insa plecarea ca inca nu l-am vazut nici mergand si nici fara calmante – nici nu stiu ce sa-i dau daca are dureri. Am rugat prietena ce s-a ocupat de bilete la venire sa rezerve pentru vineri. De fapt, acum realizez ca la aceasta companie, cu care zburam, nu se fac rezervari ci doar se cumpara, pur si simplu. Da, trebuie sa sun, sa stabilim detaliile. Pe joi speram sa primim si rezultatul biopsiei, pentru ca Doctorita noastra sa stie ce are de facut in continuare. Asa ca ma retrag acum, ma pregatesc sa merg la el.

Doamne ajuta!
Catalin

Bologna, 22.06.2009, 11:40

2009-06-22T03:43:00.001-07:00

Bologna, 22.06.2009, 11:40

Buna dimineata,

Am inceput programul la 8 si l-am terminat la 10. Fiul meu a zambit, a ras, dar a si plans la un moment dat. De la usa am primit vestile bune. Am intrat in ATI odata cu chirurgul, si am asteptat frumos sa vina Gilda, stiind ca va dura, intai consultatia, apoi schimbul. Intre timp, Iulia, romanca, mi-a spus ca Andrei este foarte bine azi, ca s-a trezit zambind, dar ca nu vrea in salonul de sus. Mai tarziu, cand am ajuns langa el mi-a explicat dece: in solon nu-I dam atata atentie ca in reanimare.
Si iata ca s-a terminat consultatia, si doctorul vine sa-mi spuna ce a constatat:
- nu s-au decis daca sa-l dea in salon, pentru ca maine dimineata vor sa-l anestezieze ca sa-I scoata drenele (am inteles ca o drena era pentru a colecta sangele din interventie iar o drena conectata la pleura, pentru reasezarea plamanului pe cutia toracica)
- evolutia generala este buna
- trebuie sa-si faca nevoile (trebuie sa respire mult pe diafragma, pentru care trebuie sa aiba stomacul cat mai gol)
- trebuie sa continue sa tuseasca pentru a elimina toate secretiile din plamani

Mai tarziu, dupa plecarea chirurgului, anestezistul m-a incurajat ca evolutia e pozitiva.
Si iata ca vine si Gilda, asa ca ne schimbam, dupa ce-mi repeta cele spuse deja de cei doi doctori.
In sfarsit il vad pe Andrei, care-mi zambeste pentru prima data dupa operatie. Respiratia nu-I mult imbunatatita dupa parerea mea, dar nici nu mai e conectat la oxigen. Nu vorbeste inca, tot il supara gatul, insa tuseste si scoate secretiile din plamani. Inainte sa iasa mami i-a administrat un supozitor, asa ca in curand am avut onoarea de a ajuta la o mai buna respiratie… A confirmat ca a baut toata cana de lapte, si S-A RIDICAT SINGUR (s-a indreptat singur in pat) Am schimbat 2 vorbe, mi-a strans cu putere mana, am baut putina apa, si l-au apucat durerile (dupa scaun). Imediat morfina, si incet incet s-a linistit. Adevarat ca a disparut zambetul. Si n-apuca sa iasa bine asistentul ca vine fizio-terapeuta. Va spun deschis ca la venirea noastra aici nu voiam decat sa scoata tumora din el si sa se inchida rana, dar, scopul lor nu-I asta. Ei vor sa-l faca cum a fost, deci, exercitii pentru mana stanga. Va amintiti ca va spuneam ca are umarul stang ridicat. Asta pana sa-l maseze fizio, si l-a durut initial, apoi s-a relaxat si si-a coborat umarul. Chiar daca vi se pare stupid ce am gandit, ca poate ramane infirm, nu vreau sa-mi ascund gandurile fata de prieteni. Nu doream decat sa scape de tumora si sa traiasca. Egoist, adevarat, pentru ca mai conteaza si cum traiesti, iar azi mi-am amintit ce mi-a spus dupa operatie Profesorul Briccoli – nu este ca inainte, dar este bine functional (deci va putea face ce facea si inainte) informatie pe care eu am receptat-o atunci cum ca i-ar fi pus o platosa acolo si e ok asa. Gata cu ratacirile mele, revenim la Andrei, care, dupa exercitiile de respiratie cu fizio, ajutat de ea, s-a ridicat si a stat in fundulet pe marginea patului. La inceput ametit, dar, incet, s-a limpezit, si a continuat exercitiile de respiratie. Dupa 20 de minute a obosit si l-au sprijinit sa se reaseze in pat. I se facuse somn, asa ca i-au aplicat repede aerosolii si l-au lasat sa se odihneasca. Intre timp aparuse si Gilda, dar n-a putut intra cat eram eu acolo. In concluzie, pustiul este mult mai bine ca ieri, dupa amiaza mai face o sedinta de fizioterapie, dupa care maine urmeaza scosul drenelor. In fiecare dimineata ii fac radiografii, si mi s-a spus ca sunt bune.

Pe mai tarziu!
Doamne ajuta!
Catalin

Bologna, 21.06.2009, 20:25

2009-06-21T13:33:00.000-07:00

Bun gasit, tuturor!

La pranz am petrecut 2 ore impreuna. N-am stiut ca voi avea onoarea asta, dar, aveam sa aflu de abia asta seara, ca noaptea trecuta i-a fost rau, de la 2 pana dimineata n-a mai dormit, nici el nici Gilda. Mi-a spus acum Gilda ca l-a durut, ca i-au facut imediat calmante, dar ca pe urma l-a suparat gatul, etc.
Din acest motiv, al lipsei somnului din noaptea precedenta, mi-a adormit sotia in pauza de pranz si a revenit la post abia dupa 2 ore. Nici o problema, decat ca l-am gasit dormind la pranz si cand s-a trezit mi-a cerut telecomanda patului sa-si mai ridice spatarul, iar eu, speriat de bombe, n-am vrut sa i-o dau, ci i-am zis sa merg sa chem asistentul. Ce suparare, ca n-am incredere in el. Ce planset, ca-i ajunsesera lacrimile pana la operatie. A venit imediat asistentul, si ca ce are, ce-l doare, dar Andrei bocea continuu, rupt de neincrederea mea. Pana la urma i-am explicat asistentului ca vrea telecomanda de la pat, si, foarte natural, acesta i-a inmanat-o. Pustiul si-a ridicat patul pana in pozitia in care respira bine, i-a dat telecomanda inapoi, l-a intrebat asistentul daca-l doare ceva, nu, si a plecat. Si-a ramas Catalin prost, cu copilul uitandu-se la el cu mare regret in ochi, ca tatal lui nu are incredere in el. Mi-am justificat frica patologica pe care i-o afisasem si s-a linistit. Restul celor doua ore au trecut interesant, facand exercitii de maini si respiratie, astfel ca baiatul obosise si tatal ametise (el ameteste din lipsa de oxigen si eu din prea mult oxigen, ca trebuia sa-i fiu exemplu, el se uita la mine cum respir si incerca sa copieze). Ei bine, cu toata sarguinta mea, va rog sa ma credeti ca cel mai bine a respirat in seara asta, cand am venit s-o schimb din nou pe Gilda. Era perfecta, o sinusoida perfecta. Dar dormea.
Cum l-am trezit, s-a stricat respiratia. Da-i iarasi munca cu exercitii, dar nu mult timp, ca i-au aplicat aerosolii de seara, si imediat mi-a adormit. A mancat portia de pure de cartofi din seara asta, adica vreo trei linguri, a baut aproape 1 litru de apa (nu radeti Dna Doctor, ca ieri a baut 300ml) si se chinuie sa tuseasca. Trebuie sa tuseasca pentru a elimina secretiile din plamani, dar il doare cand tuseste. Astazi la pranz a avut o criza de durere. Personalul medical noteaza tot in foaie, acum pe seara m-a intrebat ca ce nota a avut durerea de la pranz? Iar Andrei i-a dat 4-5 (0=lipsa durere; 10=imposibil de suportat).

Restul este in parametrii, dar nu catre maxim, dar nici rau. Chirurgul vrea sa-l tina in continuare pe ATI, nu-i multumit de cat a eliminat din secretiile din plamani. Maine il vede si Profesorul Briccoli si vom sti si noi cursul prognozat al tratamentului. Este foarte slabit, daca ridica de 2 ori mana a obosit, dar facem exercitii. Azi a avut pauza de fizio-terapeuti, insa maine il chinuie iar. Atat pentru azi,

Dumnezeu sa ne pazeasca pe toti!
Catalin

Bologna, 21.06.2009

2009-06-21T03:02:00.000-07:00

Bologna,

21.06.2009, 09:40

Buna dimineata,

L-am vazut pe Andrei. Am stat impreuna aproape o ora azi. Foarte mult ne ajuta infirmiera romanca. Pentru ca nu are nici un rol direct in tratamentul lui Andrei, este singura pe care o asculta. I-a explicat ca cel mai bine se ajuta singur, ca daca sta leguma in pat, asa va ramane, i-a spus ca trebuie sa miste mainile si picioarele, si ca trebuie sa incerce sa lase in jos umarul stang. Andrei trebuie sa reinvete sa respire. I-am aratat cum respir eu si l-am invitat sa exerseze. Si a fost foarte cooperant. S-a vazut pe monitor cum respira mult mai bine.
Dupa cateva exercitii cu mainile, s-a plans de ameteli, iar explicatia pe care o gasesc eu e ca nu se oxigeneaza prea bine creierul. Explicatie inginereasca. Voi intreba maine doctorii. Inca o data, tratamentul este super. Astazi inainte sa-i schimbe asternuturile i-au administrat calmante, sa nu-l doara.
Gilda nu se simte prea bine, dar cred ca a fumat cat a fost in pauza, si posibil de acolo sa fie. Restul este in parametrii cunoscuti.
Ma speteste costul internetului prin mobil, iar retele wireless in spital nu gasesc, asa ca in curand voi iesi prin imprejurimi, sa incerc sa ma conectez undeva.
Infirmiera romanca ne tot spune ca orice vrem, sa cerem, dar, dupa educatia primita in tara, noi incercam sa deranjam cat mai putin. Va amintiti ca v-am scris ieri ca asistentul din tura de noapte a zis sa-si faca Andrei nevoile pe el, ca imediat il spala. Va imaginati?

Pacat ca mesajele mele nu ajung unde trebuie, ca nu citesc nici politicienii si nici INFIRMIERELE mesajele mele, si, din nefericire, legea in tara o fac astfel de oameni. Ma invadeaza multe intrebari nascute din comparatii, pentru care gasesc sau nu raspunsurile potrivite. Una peste alta cred ca suntem putin bolnavi noi ca natiune, noi romanii nu mai suntem crestini adevarati. Inainte de plecare stiti ca am cerut Parintelui nostru o slujba de Sfant Maslu, iar unul dintre Parinti exact asta a spus "ca nu mai stim sa fim crestini – sa ne ajutam unii pe altii". Iar va reamintesc ca nu ma exclud. Toate concluziile mele despre romani MA INCLUD si pe mine! Sunt tot roman, ba poate mai rau decat multi altii.

Inca o data, tratamentul este impecabil.

Pe mai tarziu!
Doamne ajuta!
Catalin

21.06.2009 11:45

M-am dus sa ii las un mobil Gildei si era acolo chirurg 3, care a zis ca este foarte important ca Andrei sa tuseasca si sa elimine tot. Ii tot administreaza ceva aerosoli. Restul e bine. Maine il vede profesorul Briccoli. Revin.

Bologna, 20.06.2009, 09:25

2009-06-20T11:50:00.000-07:00

Bologna, 20.06.2009, 09:25

Bun gasit, tuturor!

La pranz am avut ocazia sa ma bucur de o ora in compania lui Andrei, asta dupa ce m-am salutat cu Gilda – v-am spus ca unul intra, altul iese, deci ne mai scriem si schimbam cate un cuvant pe holuri. Mi-a spus ca a venit cel de al III-lea chirurg din echipa astazi, si le-a cerut sa-l ridice pe Andrei in sezut ca sa se faca utile acele drene. A contramandat permisiunea de a manca. Nu are deocamdata voie decat sa bea. Nu a plecat bine chirurgul, ca a venit fizioterapeutul, care l-a chinuit cu exercitii – Andrei tine umarul stang ridicat, adica sta intrucatva stramb, zice ca il doare daca il lasa in jos.

-----------------------------------------------------------------
Aici m-am oprit mai devreme, plecand sa o schimb pe Gilda, ca sa poata manca si ea, iar cand m-am intors am gasit mesajul urmator:

"Dragul meu,

Atunci cand doarme Andrei, singuratea este apasatoare si pentru mine, si imi este tare dor de voi (de Petrica si de tine). In primul rand voi sunteti familia mea (inclusiv Andrei) si va iubesc tare mult. Astept cu nerabdare sa treaca aceasta perioada ca sa putem reintregi familia si sa fim asa cum nu am fost, poate vreodata (in sensul bun).
Andrei te iubeste foarte mult, sa nu-ti faci probleme! Se simte mai bine in prezenta mea doar pt. ca pe mine ma poate "executa" mai bine; cu tine nu indrazneste.
In fiecare zi, pentru mine, Andrei este o lectie de viata. Cred ca durerea si ceea ce simte l-a maturizat f.f.f. mult. Este un copil special… din acest motiv Dumnezeu l-a ales pe el.
Nu mai pot sta sa scriu acum, insa va port cu mine in gand tot timpul (pe tine si pe Petrica)…
Dumnezeu ne va ajuta sa trecem si peste asta!
Trebuie sa avem nadejde si rabdare si totul va fi foarte bine.
Te imbratisez si te pup cu mult drag!
Noapte buna!

Gilda"

Si iata-ma din nou in camera. L-am vazut pe Andrei; cand am ajuns acolo terminase de mancat - 4 lingurite de pure de cartofi. Restul mancase Gilda. Sa vedeti fata facuta de un asistent, ca-n seara asta sunt vreo 5 asistenti si 2 asistente, asadar, sa vedeti ce fata a facut cand a vazut ca-s goale blidele. O luase pur si simplu razna. Nu mai intelegea nimic. I-am explicat ca a mancat diferenta Gilda, si a inceput sa se certe cu colegul, ca ei nu sunt satanisti, ca de ce nu a avut Gilda portie separata. S-a calmat asistentul si i-a facut tratamentul lui Andrei, dupa care am ramas singur cu pustiul.

Nu imi este clar ce-i cu drenele alea, dar pana luni nu am pe cine intreba. Cert este ca Andrei scuipa din cand in cand niste secretii ce-i vin din plamani. La un moment dat, copilul a cerut sa faca treaba mare, si am chemat asistentul, care a venit cu colegul si sa vedeti travaliu, ca il apuca pe Andrei si-l ridica, si copilul incepe sa urle de durere. Stati, nu sariti, ca nu era durerea cat frica de durere. Oamenii stateau cu seringa de morfina pregatita. Cert este ca nu respira bine inainte. Alunecase copilul in jos pe spate si nu mai statea in pozitia verticala prescrisa de chirurg. Imediat mi-a cerut Andrei sa ii pun sa-l lase ca mai inainte. Ti-ai gasit, nici vorba, si ca sa-mi inchida gura, dupa ce mi-a explicat ca respira mai bine asa, asistentul ma pune sa ma uit pe monitor. Surpriza, avea dreptate omul. Celalalt ii si administrase morfina, asa ca l-a intrebat daca-l mai doare ceva si copilul a confirmat ca nu. Intre timp insa scosesera plosca pentru ca Andrei nu statea comod pe ea. I-am explicat infirmierului intr-un esperando anglo-italian ca ii este foarte frica lui Andrei, iar el, senin, ma intreaba daca mie nu mi-ar fi si mai frica daca i-as lua locul. Mi-a inchis gura si mi-a aratat ca ei stiu mai bine ca mine. Era foarte nervos Andrei. Respiratia era accelerata, pulsul crescut. Vroia sa plece asistentul. I-am spus in romaneste copilului ca daca se calmeaza asistentul va pleca, altfel nu, si asa a fost, cand respiratia si pulsul s-au normalizat, omul a iesit, nu inainte sa-mi spuna ca daca nu suporta plosca, sa faca pe el ca-l spala imediat. Si mi-a mai povestit Andrei ca atunci cand a terminat fizioterapia nu-si mai simtea nici mainile nici picioarele. Toti care vin sa aiba grija de el sunt perceputi de copil ca niste chinuitori. Parerea mea, care-l vad la cateva ore bune distanta, e ca, desi nu mi-a placut respiratia (mi s-a parut mai buna cand era culcat) starea lui generala este mai buna ca ieri. Nu sunt medic, dar acestia nici nu-mi cer sa fiu. Stiu ei ce au de facut.

Si iar ajung la comparatia cu IOB: pe tura asta, in ATI sunt 4, 5 asistenti si 2 asistente, la 3 TREI pacienti, ba nu, la 4 PATRU pacienti. In IOB sunt 2 asistente la 20 de pacienti, asa ca poate mai citeste si careva cu ceva putere de decizie in Ministerul Sanatatii, sa faca o comparatie. Ca si bietii medici si asistenti de la noi ar face, de fapt chiar fac, dar cand sunt de-i innumeri pe degete, iar bolnavii cu carul, cat sa razbata si ei, ca minuni nu pot face. OK, nu facem politica aici, dar de ingrijiri medicale vom avea TOTI nevoie o data in viata.

La Andrei, in noaptea asta sunt 2 asistenti care se ocupa NUMAI de el. Oameni buni, nu va ganditi ca pentru ca platim totul avem conditii speciale. Acelasi lucru e pentru toti.
Revenind la Andrei, mie mi s-a parut mai intremat decat ieri. Promit sa va tin la curent, asa ca pana maine
Dumnezeu sa ne pazeasca pe toti!

Catalin

PS: inainte sa plecam din tara mi-am sunat duhovnicul si mi-a spus: "Credinta, ca Dumnezeu nu ne lasa, chiar daca nu meritam!" stia el de ce spunea asta.

PS la PS: acum conectam telefonul si mi-am adus aminte de o faza foarte interesanta, petrecuta miercuri la ecografie, unde m-am chinuit eu sa-l urc pe copil pe patul de examinare, iar cand a fost sa se dea jos, l-a luat in brate chirurgul, ca si cum ar fi fost copilul lui. Chirurgul l-a coborat.

Ganduri, trairi, vesti de la Gilda si Catalin

2009-06-20T03:18:00.000-07:00

Bologna, 19.06.2009, 14:40

Ciao tuturor,

A trecut prima noapte dupa operatia lui Andrei. Relativ linistita, dupa spusele mamei lui, numai o data au avut fiori ca nu putea face pipi si au trebuit sa-i scoata sonda. Acum face natural.
Dupa cum va spuneam ieri, are 2 drene, nu stiu sa va spun ce curge din el, dar ceva curge. Are vreo 3 catetere montate in diverse locuri, si este permanent sedat. Nu am avut curajul sa-l intreb daca-l doare ceva, stiu si am fost asigurat insa ca-i administreaza continuu sedative, ieri am vazut seringa cu morfina (mi-a aratat-o asistenta si era scris Morfina pe ea din fabricatie). Azi dimineata am stat si eu cu el pentru 30 minute cat a mers Gilda sa-si faca toaleta. Sunt foarte atenti italienii si nu avem ce sa le reprosam. Se procupa foarte mult de copil, si la fel de mult de parinti – da, de ambii parinti, nu doar de mama. In Italia, tatal are aceleasi drepturi ca si mama, are dreptul sa-si vada copilul si sa stea cu el.

Repet, in Italia parintii sunt cu adevarat egali, nu discriminati ca-n Romania unde EU trebuie sa parasesc sectia ca vine VIZITA. N-am vazut "vizita" in Italia. Am vazut insa alaltaieri 5 doctori venind pe rand si consultandu-l pe Andrei, fiecare pe specialitatea lui. Am mai vazut si la 8 dimineata venind echipa operatorie sa-l vada in fiecare zi inainte de operatie. Si am mai vazut si astazi pe Profesorul Briccoli venind la ATI, si spunandu-mi ca radiografia de dimineata este buna (e asa cum se astepta) si ca avem voie sa-i dam inghetata. Noi, cei doi parinti egali ai copilului, suntem incantati de tratamentul pe care voi toti l-ati facilitat copilului nostru!

Vorbeam mai devreme cu un prieten si-i spuneam ca operatia a durat 5 ore jumatate- 6. In timpul asta ne-am gandit si la Doctorita noastra de acasa! Ca de-ar fi toti ca ea! Ne-am gandit si ca VOI TOTI ati salvat viata lui Andrei! N-am terminat razboiul cu boala, dar i-ati marit mult sansele de reusita. Si iar ne rugam lui Dumnezeu sa va binecuvanteze pentru tot ce ati facut si inca faceti pentru noi (nu numai pentru Andrei, ca ne salvati si pe noi odata cu el)!

Astazi a venit sa ne vada Nicoleta Maxim, fetita eleva la Liceul de Arta, si ea operata la Bologna, si pe care noi nu ne-am obosit sa o ajutam atunci cand altii ne-au cerut ajutorul in numele ei –pardon, nu in numele ei, pentru ca ea nu a vrut sa ceara ajutor, ci pentru ea. Am reusit sa ii spun ca noi nu ne-am invrednicit sa o ajutam. Pur si simplu stiam amandoi dificultatile angajatorilor nostri si n-am indraznit sa vorbim cu ei. Dar nu asta era pacatul, ci ca noi, din surse proprii, nu i-am dat 10 RON, nu i-am dat nimic. Va spun toate astea nu pentru ca vi s-ar potrivi, odata ce va interesati de Andrei sigur nu va potriviti acestui tipar, ci pentru a va ruga sa-i treziti pe cei de langa voi, unde vedeti asa nepasare, sa nu se destepte ABIA cand ii va incerca Dumnezeu.

14.10: Tocmai l-am vizitat pe Andrei. Anestezistul mi-a spus ca-i binisor, nu bine, dar binisor. Acum era iar conectat la oxigen. E tare suparat pe mine. I-a spus maica-si ca nu vrea sa-l mai lase cu mine. Cum puneam mana pe el, pe piciorul lui, ii crestea pulsul. Pana la urma m-am oprit si-am stat linistit pe scaun. Mi-a spus ca-l doare si nu a vrut sa manance nici un pic din inghetata pe care i-am cumparat-o. Dupa exact 30 de minute s-a intors Gilda si am fost chemat afara de o asistenta care vorbea romaneste: surpriza, o romanca. Nu a fost prea incantata sa ne vada. Asa suntem noi romanii, ne e rusine cu noi insine si unii cu altii, probabil pentru ca stim de ce suntem in stare (si bune si rele). Fiecare are probabil in memorie lucruri pe care si-ar fi dorit sa nu le faca, si pentru multi dintre noi viata intr-o tara straina e ca un nou inceput, uitand de ce a fost.
Avem in continuare dificultati de limba, Engleza nu este foarte cunoscuta aici. In general noi intelegem ce ne spun ei, dar ne exprimam foarte greu.

Doamne ajuta!

Bologna, 19.06.2009, 20:40

Buna seara,

Mai intai scuze pentru interpretarea eronata a racelii cu care m-a tratat romanca. I-a fost frica de reactia italienilor. A depus CV acum 1,5 ani si lucreaza aici de numai 2 luni. Se fereste de probleme. Ulterior a ajutat prea mult traducand instructiunile fizio-terapeutilor, ale asistentelor, a invatat-o pe Gilda ca are in sertare orice isi doreste. Si mai mult, inainte sa cumparam ceva pentru copil, intai sa-I intrebam pe ei. Daca nu au, OK, putem cumpara. M-a vazut ca i-am adus un juice lui Andrei, si mi-a zis ca de ce nu le-am cerut, ca au ei. Dar eu tot din portia de spital il adusesem. Nu ca nu i-as fi cumparat, dar daca e inclus in meniu banuiesc ca-I si acceptat pentru pacienti. Nu ma mai chinui eu sa citesc ce si cum pe ambalaj. Tocmai am urcat de la Andrei, care e tare suparat pe toata lumea, ca-l chinuie toata lumea, dar aceeasi romanca i-a spus ca daca asculta, si-l doare putin acum (fiind sub calmante – morfina) ii va fi mai usor mai tarziu. Atat de la mine, mai departe voi transcrie adnotarile Gildei (copilul mai mult doarme, e tare frig la ATI, si ca sa se incalzeasca Gilda scrie):

"Este ora 14.10 si Andrei plange de durere, este agitat si asta il face sa il doara si mai tare. Incerc sa il calmez si am rugat-o pe asistenta sa ii faca un calmant.
Acum s-a calmat. Am vorbit de dimineata cu anestezistul despre cateterul instalat. Mi-a explicat ca acest tip de cateter poate rezista pana la 1 an daca este bine intretinut. Oricum, inainte de externare voi primi toate instructiunile de utilizare si mi-a promis ca o anumita asistenta imi va arata practic cum trebuie utilizat acest cateter. Nu accepta sa lase pe mana romanilor intretinerea, stie ca dureaza 3 zile minunea asta in Romania. Iar camere nu mai monteaza romanilor, ca toate s-au stricat in Romania.
Am stat de vorba azi cu infirmiera de origine romana, care este din Botosani si se afla in Italia de 4 ani si in acest spital de 2 luni. Ea mi-a explicat cam cum stau lucrurile pe aici. Ca toti isi fac datoria si se poarta frumos cu toata lumea, nu numai cu noi ca suntem straini (pacienti privati) ci cu toti pacientii. Face parte din regulament. Sunt foarte multumita de cum este ingrijit Andrei. Tot timpul este supravegheat, curatat (nu fac economie de materiale) in permanenta este spalat si schimbat. Acum 5 minute (acum e 14.50) Andrei a varsat apa care a baut-o in cursul zilei si imediat l-au schimbat si spalat. Cearsafurile sunt impecabil de curate si ce este curios ca desi sunt scoase din dulap, sunt calde.
Azi i-au scos cateterul de la picior iar Andrei a fost foarte speriat cand l-au anuntat ca vor sa i-l scoata si a cerut sa I se faca anestezie, desi i-au explicat ca nu va simti absolut nimic, el plangea de frica, stiind prin ce trece in Romania. Ca sa il linisteasca i-au spus ca ii fac anestezie si intr-un minut l-au si scos fara sa simta nimic, desi cateterul arata identic cu cel din Romania, cu acelasi sistem de prindere cusut pe piele. Vreau sa-ti spun ca nu are decat o mica gaurica cat o intepatura de albina, care deabia se cunoaste.
Infirmiera romanca a fost foarte draguta cu noi azi si ne-a ajutat cand a venit fizioterapeuta dupa amiaza (a doua cura) A facut si aerosol Andrei azi cu o substanta speciala care sa ajute sa elibereze caile respiratorii de anumite mucozitati. Durerea e atat de mare pentru el incat e suparat pe toata lumea. Asta in ciuda morfinei. Seara a fost mai putin cooperant la exercitii. Spune ca sunt foarte grele placile alea din pieptul lui."

Dragii nostri, in salonul lui din terapie intensiva nu avem voie decat un parinte odata, asa ca atunci cand intru eu, Gilda iese si reciproc. Drept pentru care noi nu mai apucam sa vorbim asa ca ce v-am scris mai sus este mesajul ei catre mine. OK, i-am cerut permisiunea sa vi-l transmit, dar credeti-ma ca-i complet.

Pana maine Dumnezeu sa va apere si sa aveti o noapte linistita (adica va dorim ce ne dorim si noua)!
Catalin

Bologna, 20.06.2009, 09:25

Buna dimineata,

L-am vazut pe Andrei. Am stat ceva mai mult azi, dar nu ii face placere prezenta mea. Cred ca il deprim. I-am vorbit despre nevoia ca el sa creada ca se face bine. M-a dat afara. S-a linistit si m-a chemat inapoi.
Nu a mancat nimic, respiratia este schimbata fata de ieri. Este trist si a cerut sa-I deschida televizorul. M-a lasat doar sa-l sterg pe fata si pe cap cu servetele umede. Ploua torential afara si e frig. La reanimare este foarte frig dar lui ii este cald, de la calmante – mi-a explicat el. Nu am vorbit mult cu Gilda, nici mesaj de la ea nu am gasit. Stau in camera si mi-e dor si de Petrica. Nu stiti ce dor imi e de vremurile de demult. Ce dor imi e de problemele mele "mari" de pe santier.
Bun, Andrei va fi bine in curand si vom gasi o noua normalitate, intr-o familie muuult mai mare decat am avut inainte. V-am gasit pe toti care stateati acolo pentru a fi gasiti, dar nu v-am vazut.
Acum ca ne-am invatat lectia, lucrurile trebuie sa reintre in cursul firesc.
Inca o data, tratamentul este impecabil.

Pe mai tarziu!
Doamne ajuta!
Catalin

Acelasi "Doamne ajuta-le!", caci mai mult nu mai pot spune, gandi dupa toate cele citite aici. Sa ne unim intru rugaciune si speranta. Dumnezeu cu asta se ocupa: ne asculta si ne acopera cu bunatatea Lui.

Mail de la Catalin - Ziua de ieri, 18.06.2009, pagina de jurnal sau...mesaj catre noi toti

2009-06-19T02:43:00.000-07:00

"Dimineata crunta. Ne-am trezit la 6 si nu indrazneam sa ne vorbim. Eram speriati. Am indraznit sa ne spunem buna dimineata! Intr-un final. Cel mai curajos, tot Andrei. Ne-am spalat, Andrei a facut un simulacru de dus cu un dezinfectant dat de spital, cu mare chin sa nu stergem tatuajul. La manuta dreapta am ocolit branula. A gustat si el din ceaiul de dimineata, neavand voie sa bea sau sa manance ceva. Ne-am dus apoi sa luam o masinuta sa uite de ce-l astepta, si ne-am jucat cum n-am facut-o niciodata. La 11 am mers pe terasa, la aer si soare. Apasarea e prea mare. Ne facem ca nu bagam de seama. Revenim in camera si asteptam sa vina sa-l pregateasca. Are totul de imbracat steril, chilot, camasa, sosete si caciula. E gata. I-am facut poze ca sa uite de sete. Se cearta cu Gilda si uita de sete. N-a baut apa de la 8 aseara. Si vine infirmierul pt jos, pt sala. La 2 plecam spre sala. Cu pat cu tot. E speriat, si lacrimile i se usuca pe obraz. Intra cu Gilda la anestezie, ii pun o perfuzie si adoarme imediat. Mama il pupa si trebuie sa iasa. Anestezistul si chirurgul sunt langa el, se apuca de treaba. Pe hol asteptam vesti. Dupa 3 ore iese anestezistul si ne spune ca a trebuit sa-i scoata 3 coaste si mai dureaza 2 ore reconstructia. Asteptam pe hol. La 7.15 a iesit din sala la ATI unde va sta cu Gilda cateva zile. Anestezistul zice ca voi putea sa-l vad si eu. Prof. Briccoli ne asigura ca plamanul e bine, fara metastaza. Al doilea chirurg mi-a spus ca nu ne lasa la chimioterapie saptamana viitoare, cf. Program, ca ii vor trebui copilului 2 sapt pt recuperare. Vom vedea! Totul e randuit de Dumnezeu. Astept in fata reanimarii. Intreb daca il pot vedea si imi explica ceva despre pierdut serviciul si ma invita sa i-au loc si sa astept. Ce? Cat? Eu nu vorbesc Italiana, iar ei nu vorbesc Engleza. N-am incercat romana. Astept. Solutia chirurgilor nu a fost cu plasa ci cu placa de titan. Va trebui reoperat dupa un timp pt lungire. Am intrat sa il vad. Ii administr morfina, are 2 drene, o gramada de intrari in vene, si femurala... Sonda pt urina. Mare lucru ca suntem in Italia. Intelegem instructiunile. La ATI, mare scandal ca mama trebuie sa manance. I-au adus si pat. Mama trebuie sa si doarma. Atat pt azi! Spuneti tuturor ca ne e dor de voi si va datoram sansa noastra! Multumim!"

Intre timp, am vorbit in aceasta dimineata la telefon. Operatia a durat peste 6 ore. Gilda sta cu Andreiut la terapie intensiva (ATI). Catalin se lupta cu mijloacele de comunicare, vrand sa trimita stiri catre casa, familie, prieteni, catre toti cei care, cu sufletul la gura asteapta vesti de departe. Asta, bineinteles, dincolo de lupta cea mai mare (cu timpul, cu gandurile, cu asteptarile, cu...). I-am transmis tot ce m-am priceput mai bine si mi-am permis s-o fac din partea tuturor. Stiu ca sunteti multi cei care le sunteti aproape, cei care ii asteptati sanatosi inapoi. Voi incerca sa fiu cat mai pe faza cu tot ceea ce aflu.

sms ora 16.00

2009-06-18T05:26:00.000-07:00

"Acum a intrat."

Patru ore incepand de acum sa ne rugam la unison pentru Andreiut! Cineva acolo sus ne va auzi.

S.M.S.din Italia

2009-06-18T03:41:00.000-07:00

"In curand intra in operatia. Durata estimata 4 ore."

Suntem alaturi de voi. Doamne-Doamne zice ca o sa fie bine. Toti credem in asta.

Vesti de la Catalin (tatal lui Andrei)

2009-06-17T22:31:00.000-07:00

"Buna tuturor! Luni am ajuns dupa un zbor in care l-a durut capul si a varsat. Marti dimineata ne-am prezentat la 7.30 la spital. Scurte formalitati si ne-au si dat camera. Are vreo 50 de m patr doua paturi, 2 tel si m-au lasat si pe mine sa stau cu ei. Asa ca am anulat rezervarea si m-am intors la spital. Marti a mancat bine. Apoi plimbare cu patul la radiografie, tomografie si ecografie unde l-au tatuat, marcând locul unde vor taia. Astazi a mancat bine dimineata, si pt ca s-a sters din tatuaj am mers iar la ecografie, unde de data asta a desenat chirurgul. Ii scoate o bucata f. Mare, si baga placi de titan, la care va trebui sa lucram iar in cativa ani. L-au chinuit sa gasearca o vena. Inclusiv la femur au incercat. Pana la urma a reusit tot chirurgul la manuţă. Dupa ce ne-am certat de la mancare am coborat la magazin la parter. In scurt timp a obosit si l-am carat in brate pana la camera. Acum am inceput pregatirile pentru operatie. Acum ne chinuim sa facem treaba mare. Sunt probleme cu internetul, o conectare ma costa 1 euro."

Randurile astea le-a trimis tatal lui Andrei din Italia, unde s-au internat marti dimineata la clinica din Bologna. Astazi, joi, urma sa fie operat. Voi atasa tot ceea ce aflu despre ei, desi comunicam foarte greu.

Noua, tuturor, nu ne ramane decat sa inaltam noi rugi pentru acest pui de om, sa renuntam la ingerii pe care-i avem in preajma si sa-i trimitem pe toti acolo.

Doamne, apara-l si ajuta-l sa treaca si de acest pas greu! Intareste-i pe ai lui, spre a fi cat mai limpezi si mai puternici cu putinta!

La scoala cu cealalta familie a mea

2009-05-13T23:30:00.001-07:00

Sunt inca la spital. Saptamana asta mai am si pe urma fac iar pauza doua saptamani pana la urmatoarea serie de citostatice.
Week-end-ul trecut am dat o fuga acasa, pentru ca analizele si doamna doctor mi-au permis, cu conditia ca marti dimineata sa fiu inapoi pentru continuarea tratamentului. Doamna invatatoare, venita in vizita pe la noi, ne-a sugerat sa trec si pe la scoala un pic, pentru ca revederea colegilor si prietenilor mei imi va face bine. Dansa avea dreptate. Ma cunoaste foarte bine. Vreau sa va spun ca e mereu prezenta, cu tot sufletul, gata oricand sa ma ajute, sa ma incurajeze, ma asculta si eu o ascult si simt cat de aproape imi este. Nu stiu cati copii au parte de o asemenea invatatoare.
Asadar, luni dimineata s-a intamplat asa:

Foarte pe scurt: COMPLICATII

2009-05-05T09:17:00.001-07:00

Inca o zi din cele pe care nu le voi putea uita niciodata. Azi am "zacut" in asteptari interminabile la Spitalul "Grigore Alexandrescu", pentru ca, intr-un final sa mi se faca o interventie chirurgicala: un implant de cateter, ceva care acum sta infipt in gatul meu si de unde ies doua furtune.

Ce va mai urma? Cat va mai dura? Voi numara zilele pana cand voi ajunge la operatie. Chiar imi doresc sa se intample mai repede, ca sa se termine cu tumora asta vesnic cu noutati si complicatii. N-am mai apucat sa mai scriu aici, dar de cand am vorbit ultima oara, lucrurile s-au modificat. In loc de o coasta, despre care aflasem ca este afectata de cancer, sunt acum 3 si ca pe plamanul de sub coastele alea sunt si niste noduli. V-ati prins? Am aflat deci si ca diagnosticul meu pe care nu prea-l puteam pronunta inseamna de fapt cancer.

Sa nu creada cineva ca m-am speriat. Stiu ca sunt cazuri care pot fi vindecate, iar eu voi fi cu siguranta unul dintre ele.

Daca m-a speriat ceva, mai bine zis daca m-a socat ceva, a fost figura pe care am vazut-o in oglinda dupa ce a trebuit sa ma tund zero, pentru ca imi cadea deodata mult par. Am ras atunci ca nebunul, apoi am plans, apoi n-am mai vrut sa ma mai vada nimeni, apoi mi-a trecut si asta.

Vedeti, sunt niste faze prin care se pare ca trebuie sa trec. Nu-i usor. Doar eu stiu si familia mea, ei, care m-au vazut in timpul tratamentului cu citostatice, care se lupta sa ma hraneasca, care s-au speriat astazi cand am iesit din operatie, ei, care trec alaturi de mine prin multe, prin prea multe. Ei, care au in plus grija banilor, cei despre care s-a spus ca s-au adunat suficienti, dar care acum e clar ca nu mai ajung pentru toate cate ne asteapta.

Oricum, nu stiu ce ne-am fi facut fara voi, fara oamenii care ne-au ajutat si ne ajuta inca. Vreau, ca de fiecare data, sa multumesc tuturor, iar alaturi de multumiri sa le urez SANATATE! Nu stiti cat inseamna urarea asta. Fara sanatate, degeaba zicem, de exemplu: La multi ani!

"Concert pentru Andrei" , adica pentru mine

2009-04-16T22:10:00.000-07:00

Ieri, la Moll, a fost un mare eveniment la care, din pacate as fi vrut sa particip. M-am rugat de mama si de tata pana in ultimul moment sa ma ia si pe mine, dar, dupa cum stiti sau nu, dar aflati acum, nu prea am voie sa ies, mai ales "in multime". Imunitatea mea a scazut foarte mult si pericolul unei alte boli peste cea mai grava boala, ar fi prea mare. Am ramas deci acasa, cu gandul acolo, in asteptarea intoarcerii parintilor cu povestiri.

Acum sa spun si despre ce eveniment a fost vorba. "Concert pentru Andrei" a fost intitulat de catre colegii si profesorii mei de la scoala, un concert umanitar, pe care l-au organizat special pentru mine. Cu inca o zi in urma, 7 dintre colegii mei de clasa, impreuna cu doamna invatatoare, au pornit din usa-n usa cu invitatii pentru acest spectacol. Au ajuns si la domnul primar, care le-a facut o promisiune. Noi aflaseram, dar nu ne bucuram prea mult, pentru ca, toata lumea stie ca oamenii politici, cei ajunsi sus, fac multe promisiuni, pe care nu intotdeauna le respecta. Tata zicea ca oricum dansul, adica domnul primar, nu poate hotara singur. Se face o sedinta, un consiliu, unde altii trebuie sa voteze ceea ce propune dumnealui. Iata ca, in cazul acesta, primarul nostru si oamenii aceeia care ii sunt in jur, s-au tinut de promisiune si au votat ca ma vor ajuta cu o suma de bani, care este foarte importanta pentru noi. In acest timp, va povesteam ca dragii mei colegi si profesori, uniti intr-un singur gand, au mai strans si alti banuti si au organizat si acest concert umanitar.

Aseara, cand mama si tata s-au intors acasa, mi-au povestit cat de frumos a fost, cat suflet au pus toti cei care au organizat si participat la aceast spectacol. Cat de rau imi pare ca nu am putut fi acolo!

Bine. Eu vreau acum sa multumesc tuturor, de la cei mai mari (ca functie), la cei mai mici (copiii), sa le multumesc pentru ca se gandesc atat de mult la mine, pentru ca ii simt asa de aproape si nu in ultimul rand pentru ca ne-au ajutat sa strangem banii astia multi de care vom avea mare nevoie. Fara ei nu am putea face nimic.

Parintii mei mi-au spus sa multumesc inca o data si in numele lor, desi ei o fac necontenit, dar simt ca nu e de ajuns o multumire, doua, zece, pentru cat ne ajuta lumea, atata lume care nici nu stia pana acum cine suntem.

Repet, asta si ca sa fie cat mii de multumiri, ca vreau sa va spun:"Saru' mana pentru tot!":

- domnului primar si celorlalti din jurul dansului (va rog sa ma scuzati, dar eu nu stiu sa insir numele lor),

- oamenilor care au donat, fiecare dupa posibilitati,

- celor care au trecut prin Moll si s-au oprit din drumul lor sa afle despre mine,

- profesorilor mei si celorlalti profesori de la Liceul de Arta,

- doamnei directoare,

- copiilor din liceu, care au participat la spectacol,

- colegilor mei de clasa, care sunt de fapt prietenii mei,

- doamnei mele invatatoare pe care o iubesc foarte mult.

Nu vreau sa mai spun decat ca ma gandesc tot mai mult ca, avand atata lume aproape, datoria mea ramane sa ma fac bine, sa incerc sa accept mai usor regimul care e foarte greu (voi nu prea stiti probabil ca nu mai am voie sa mananc nimic din ceea ce-mi placea, ci doar chestii fara gust, fara carne, fara dulciuri, fara...offf), sa iau pastilele fara comentarii si cam atat. Oricum, va promit ca ma voi face bine, pentru ca cineva mi-a promis ca-mi va organiza un concert dupa operatie, ma rog, dupa ce imi voi reveni bine, un concert la care sa va cant tuturor la pian, bineinteles alaturi de invitati precum colegii care v-au incantat ieri.

Din nou acasa

2009-04-09T12:35:00.000-07:00

Timpul pare ca se scurge diferit pentru mine, fata de ai mei. Azi dimineata am revenit acasa. Am scapat de spital, nu se stie pentru cata vreme. Maine trebuie s-o luam iar prin doctori, pentru alte analize, alte radiografii, tomografii si nu mai stiu ce...

Ziceam de timp. Mie mi se pare ca trece din ce in ce mai greu, zilele parca nu se mai terminau acolo, la Fundeni. Aici, langa fratele meu, e mai bine. Ne mai jucam si noi, imi mai povesteste de la scoala... Intre timp, mama si tata sunt intr-o continua forfota; lor timpul pare ca nu le mai ajunge. Telefoanele suna in disperare, tata e mai mult pe drumuri, mama agitata. Ii inteleg si nu prea. Cred ca anumite lucruri chiar nu vor sa le inteleg. Imi trec insa atatea prin cap, mai ales cand surprind cate o frantura de convorbire...

Azi l-am auzit pe tata spunand: "Am obosit! Toata lumea ne da sfaturi despre E112. Cum sa fac sa inteleaga toti ca stim, ca ne-am informat. Problema e ca noi trebuie sa platim profesorul care se va ocupa special de Andrei, pe care cei de la clinica din Italia l-au chemat anume pentru acest caz. Oamenii cred ca totul se deconteaza, dar nu e asa. Nu vreau ca Andrei sa incapa pe mana unuia care nu se pricepe. Si asa e ceva foarte rar, dupa cum spun specialistii. Le-as spune tuturor ca as face orice ca sa fac rost de bani pentru copilul meu, dar sunt toti prea ocupati cu sfaturi despre E112 ca sa ma auda."

Eu nu stiu bine ce e E112, dar se pare ca mama si tata stiu. Ma doare sa-i vad asa disperati.

Eu vreau, insa, sa va multumesc tuturor. Stiu tot de la ai mei ca multi oameni au inceput sa depuna bani pentru mine. Am auzit si de o doamna destul de necajita care si-a donat pensia ca sa ma ajute. Doamna, va multumesc foarte mult! Pe tata nu trebuie sa fie nimeni suparat. El e mai impulsiv din fire, dar acum, saracul, de cand cu boala mea, nu mai stie ce sa mai faca. Incearca sa le rezolve pe toate, dar intampina si multe probleme. De mama nu mai zic. Tare s-a mai chinuit cu mine la spital. O vedeam cand se mai intorcea de pe culoar ca avea ochii rosii. N-a plans niciodata langa mine, dar am simtit-o. Oricum, sa stiti, si mama, si tata sunt oameni buni, dar necazul ...

Va multumim toti trei,deci, pentru tot! Avem nevoie de voi toti!

De cand cu...necazul meu

2009-04-06T10:57:00.000-07:00

De aproximativ o luna viata mea si a alor mei e cu totul alta. Medici, spitale, soapte, cautari, ingrijorari, NEBUNIE. Totul a inceput intr-o sambata, cand, de prea multa durere am ajuns la urgente la spitalul din Ploiesti. Cei de acolo, m-au trimis tot de urgenta la Bucuresti la Spitalul "Marie Curie". Dupa analize, radiografii, tomografii si alte chestii d-astea m-au operat. Se spunea ca aveam o coasta rupta pe care se formase o umflatura (un hematom) si ca prin operatie imi scot tot ce nu e in regula acolo.

Treaba asta a trecut, m-am intors cu ai mei acasa, umflatura parea insa tot acolo, dar eu ma pregateam sa ma intorc la scoala.

Dupa vreo doua saptamani, in urma unui telefon primit de la doctorul care ma operase, am plecat iar la Bucuresti. "Ei" aveau alte rezultate la "analizele speciale" din urma operatiei. Au urmat zile la rand de consultatii pe la tot felul de doctori din tara. Rezultatul: mama foarte ingrijorata, tata la fel, eu satul de drumuri si de doctori si...VA TREBUI SA MERGEM IN ALTA TARA pentru o noua operatie. Avem nevoie de bani foarte multi, de tot felul de acte, de trimiteri, de medicamente, de o gramada de chestii.

Acum sunt cu mama la Spitalul Fundeni, unde imi fac niste perfuzii cumplite, dupa care ma simt tare rau. Pentru ca nu am "vene bune", ma cam chinui cu branula, dar ai mei cauta o cale de a ma duce tot in strainatate (poate chiar saptamana viitoare) pentru a mi se face un implant (un dispozitiv care sa inlocuiasca branula). I-am auzit ca asta ar fi o urgenta, pentru ca e foarte riscant daca substantele alea ar ajunge in alta parte decat in vena.

Tata cauta incontinuu o clinica unde sa pot fi operat. Nu are inca prea multe rezultate. Trebuie sa se miste repede, pentru ca imediat ce termin "curele cu perfuzii rele", ce vor dura fix 11 saptamani, trebuie sa fiu operat, iar pentru asta trebuie facuta deja o programare. Nu stiu insa de unde vor gasi atatia bani...

Precum va dati seama, de ras nu-mi mai arde.

Mama zice ca toate astea se vor termina odata si odata si ca va fi bine, adica voi fi ca inainte: sanatos si linistit. Eu..., as vrea sa faca cineva o minune ca sa treaca toate mai repede.

Pe voi, toti cei care cititi despre mine si necazul meu si al familiei mele, va rog din suflet sa ne ajutati cu ce puteti: cu un sfat, cu o indrumare la o clinica, cu o suma de bani oricat de mica, cu o rugaciune pentru sanatate, sau macar cu o vorba buna. Toate astea ne-ar fi de mare folos. Va dati seama, noi nu am mai trecut prin asa ceva!

Va multumim!

Andrei si familia Dumitrescu.

Inainte de...

2009-04-06T05:14:00.000-07:00

Blogul acesta nu se naste intr-un moment prea fericit, dar eu simt ca el incepe ca semn al unei reusite. Intotdeauna am fost un "personaj principal", asa cum se poate vedea si din cele doua fotografii de mai sus. Eram fie in fruntea sirului, fie in centrul grupului. Acestea sunt poze de la serbarea de anul trecut, alaturi de colegii mei de clasa. V-am spus? Sunt elev in clasa a treia la Liceul de Arta din Ploiesti. Studiez pianul, desi as putea fi descris mai degraba ca un "strengar sef", sau un "sef de trupa" (orice fel de trupa). Imi place sa cant, sa dansez si sa castig concursuri.

Sunt lesinat dupa jocurile pe calculator (jocuri de top, nu ... de "amatori"). Ma rog, in mare cam atat.