As vrea sa le dedic zambetul meu celor dragi care m-au ajutat sa ma pot bucura de acest eveniment. N-am mai scris in ultimul timp. Am fost mai tot timpul plecat la Bucuresti. Imediat ce m-am intors din Italia a trebuit sa reiau tratamentul. Dupa cum stiti, rezultatul biopsiei nu a fost nici de cum exceptional, dar continuam lupta, chiar daca este de durata (inca 29 de saptamani de la operatie), rezultatul stiu ca va fi bun! Incep sa ma obisnuiesc cu aceste cure de citostatice. Si cu analizele, si cu insistentele mamei mele sa mananc, sa beau... Toate trec. Nu stiti ce mult am asteptat inceputul scolii. Asa ma plictiseam acasa! De altfel, eu tot timpul ma plictisesc. Vreau sa ma joc tot timpul ceva nou, dar, daca nu-s colegii mei... ce dor mi-a fost de ei!
Astazi ne-a spus tata ca a cumparat biletele pentru Italia, pe 12 octombrie trebuie sa merg la control. Singura parte frumoasa e drumul cu avionul. In rest, halate albe si trezirea amintirilor neplacute din iunie.
Sa revenim la bucuria inceputului de an scolar. Si ca sa ne vedeti iarasi pe toti, uitati-va mai jos!
Doamna Invatatoare mereu langa mine!
Pe curand!..................................... Acum am teme de facut!
