Andrei e acasa!!!!!!!

Andrei impreuna cu ai lui s-au intors de aproape o saptamana acasa. Au o "permisie" de cateva zile, atat cat sa se poata bucura de Sfanta Sarbatoare a Pastelui impreuna cu toti ai lor si mai ales in afara zidurilor albe ale spitalelor. Acesta este, probabil, unul dintre motivele care-i ridica si mai mult moralul lui Andrei. Are nevoie de asta. Chiar foarte mult. Dupa Pasti se vor intoarce in Germania pentru o scurta perioada de citostatice, urmata de operatia la cel de-al doilea plaman si de inca alte cateva saptamani de chimio-terapie.
Noi sa le uram in continuare SANATATE MULTA si sa ne rugam pentru Andrei, pentru ai lui si pentru noi toti.
Saptamana asta MARE ni-L aduce pe Fiul lui Dumnezeu MAI APROAPE CA ORICAND.

Doamne ajuta!!!

Cele mai bune vesti de pana acum

Buna seara,

Astazi am fost toti trei la spital ca sa discutam despre programul viitor al lui Andrei. Pe Andrei l-am lasat in sala de joaca (gradinita) sa ne astepte si noi am purtat discutia cu doctoritele lui (medicul primar si medicul rezident).
Si au inceput discutia cu vesti bune pntru noi, si anume ca vineri am putea pleca acasa pentru o saptamana, urmand ca imediat dupa paste sa ne intoarcem pt. inceperea tratamentului chimio, dupa care din nou operatia.
Maine va trebui sa-l contactam pe chirurg ca sa ne spuna daca Andrei poate zbura cu avionul sau vom apela la alta modalitate de intoarcere acasa (tren sau masina).
O alta veste buna este ca metastazele din plamanul drept au aceeasi dimensiune ca in ianuarie, deci boala nu a avansat, iar plamanul stang inainte de operatie lucra la o capacitate de 52 % iar acum este la capacitatea de 41%, ceea ce reprezinta o diferenta mica, dar aceasta diferenta poate fi eliminata si chiar depasita daca continua cu exercitiile de fizioterapie.
Nu va pot descrie ce bucurie a fost pe Andrei cand a auzit ca vom pleca acasa si ca isi va petrece Pastele printre cei dragi.

Pana atunci Dumnezeu sa ne apere!

Gilda

Dragii nostri, suntem asa bucurosi ca lucrurile se lumineaza. Va repetam ca va asteptam cat mai sanatosi acasa, atunci cand s-o putea. Nu incetam sa-i multumim lui Dumnezeu pentru grija Lui si sa-L rugam in continuare sa fie cu voi.

Vestile de ultima ora si cele care nu au aparut la timp

Revin cu vestile la zi, dupa o oarecare absenta, pentru care imi cer scuze fata de voi toti.

Ziua de Vineri,

A adus vesti bune pentru noi, deoarece azi Andrei a facut CT la plamani pentru a vedea care mai este starea lor. Plamanul stang a facut progrese mari si nu exista leziuni pe el, care sa afecteze refacerea completa, iar la cel drept evolutia bolii a stagnat si prezinta aceleasi dimensiuni(mici) a nodulilor, ca in ianuarie.

Astazi, la vizita de seara, a participat si marele prof., care este si Directorul clinicii de copii din Schawabing. Acesta a spus cu sinceritate ca este foarte multumit si uimit, in acelasi timp, de progresele pe care le-a facut Andrei intr-o perioada atat de scurta. I-au promis ca in weekend ii vor da voie sa iasa in curtea spitalului la plimbare si, daca lucrurile merg bine, luni s-ar putea sa-l lase sa doarma la hotel.

Lucreaza foarte mult cu fizioterapeutul Thomas, cu care se intelege foarte bine; in fiecare zi trebuie sa faca exercitii diferite cu Andrei, ca sa raspunda la provocare.

Luni se intalnesc iarasi medicii, sa hotarasca programul pentru saptamana urmatoare si marti ne vor comunica daca se incepe tratamentul chimio sau mai facem o pauza (timp in care, daca va permite starea lui Andrei, vom veni acasa) pana la refacerea completa a plamanului.

Deocamdata ne rugam in continuare la Dumnezeu ca lucrurile sa mearga spre bine si gandurile ne sunt la cei de acasa.

Dumnezeu sa ne miluiasca!

Gilda

INTALNIREA DE MIERCURI

Cu translatorul langa noi am asteptat comisia, formata din Dr. sefa, rezidenta, sora medicala si asistent social.

Pe scurt, ne-au spus ca tumora era vie, inca nu au primit rezultatele de la patologi pentru a ne spune indicele de necroza, exista metastaze pulmonare, si decizia luata de a se opera imediat a fost corecta.

Tratamentul va fi foarte greu, este necesara a doua interventie chirurgicala, pentru curatarea plamanului drept, si poate aparea si necesitatea altor interventii. Nimeni nu poate garanta in cat timp se vor derula lucrurile si nici in ce mod vor decurge. Ei trateaza astfel de cazuri, totul depinde de pacient si de Dumnezeu.

Noi, cei de acasa, ne rugam continuu pentru voi si incercam, in felul nostru sa va fim cat mai aproape. Va asteptam cu mult drag si dor, sa va intoarceti cat mai sanatosi si plini de speranta. Iar DUMNEZEU E PREZENT , langa Andrei si langa voi, intre noi, in jurul si deasupra tuturor.

Doamne ajuta!!!

Parintii se vor intalni cu medicii miercuri

Buna seara,

De azi avem internet si Andrei este un pic mai fericit. Spun un pic pentru ca nimic nu compenseaza dorul de acasa.

A lucrat in dupa-amiaza asta cu fizioterapeutul pana la epuizare, mai bine zis sufocare, deoarece si medicul s-a speriat de criza pe care a facut-o Andrei, prezentand simptomele bolnavului de astm. A fost nevoit sa mareasca doza de oxigen si sa cheme asistenta sa-i dea drumul la aer pt. inhalatii cu nu stiu ce substanta, dar am trecut si peste asta cu bine.

Acum el doarme si eu scriu, desi nu e bine ce fac, pentru ca, asa cum imi spune si el, trebuie sa-mi fac programul de noapte dupa somnul lui. O problema grea pentru el este somnul din noapte sau mai bine zis, insomniile. Doarme in jur de 4, maxim 5 ore pe noapte, restul orelor le petrece uitandu-se pe pereti si rugandu-se cu iconita Maicii Domnului in mana, sa-l ajute sa scape mai repede de aici, din spital. Iar eu stau langa el si nu fac altceva decat sa-l mangai pe cap, uneori pe manute, important este sa ma stie langa el. Si imi trec tot felul de ganduri prin minte.

Ieri seara ma gandeam ca atunci cand ne rugam si spunem "Tatal nostru" rostim " faca-se voia Ta" dar cati din noi suntem pregatiti sa acceptam voia Domnului. Eu una nu eram acum cateva zile. Mi-am dat seama ca ma rugam, dar nu eram sincera. Am inteles, in final, ca a accepta voia Domnului nu inseamna a renunta la o lupta, la rugaciune. Am intrebat duhovnicul cum pot face ca voia Domnului sa fie vindecarea lui Andrei si mi-a raspuns ca trebuie sa ma intaresc cu cuvintele lui Iov: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat". Cum sa fac sa ma intaresc cu astfel de cuvinte cand este vorba de fiinte umane?

Primesc vesti ca au inceput sa se stranga bani in cont. Ca foarte multa lume si mai ales copiii depun eforturi pentru a-l ajuta pe Andrei. Va spun cu sinceritate ca imi este foarte greu cand aud discutii despre bani. Am considerat mereu o mare nedreptate pentru toti copiii bolnavi, ca acest factor "bani" poate constitui o bariera in vindecarea lor. Nu am facut calcule si nici nu am urmarit banii din cont, nici prima oara si nici acum. Am lasat aceasta problema in grija Domnului, pentru ca stiu ca, daca voia Lui este vindecarea lui Andrei, tot El va gasi si calea.

Deocamdata, fiecare zi pe care o petrec langa Andrei este o minune de la Dumnezeu si astept minunea cea mare de la sfarsit. Pentru ca asa cum i-am spus si lui Andrei cand m-a intrebat daca toate astea se vor termina vreodata, bineinteles ca exista un sfarsit, important este sa fie cu bine si cat mai curand.

Nu-i pot multumi decat lui Dumnezeu pentru tot si ma rog sa va aibe in grija!

Miercuri la ora 16 a fost stabilita o intalnire cu medicii, pentru a ne comunica ce au hotarat in privinta lui Andrei.

Intre timp rezultatul biopsiei a confirmat diagnosticul de osteosarcom, fapt despre care noi nu aveam dubii.

Gilda

Vesti mai pe larg de la Gilda si mesaje de la Andrei

de duminica seara

Buna seara,

Pe zi ce trece Andrei face progrese, fapt care i-a uimit si pe medicii de aici pentru vointa si puterea lui de lupta cu boala. Fizioterapeutii sunt uimiti deopotriva sa constate cu cata ambitie executa toate exercitiile si ne-au marturisit ca pana la el nu au avut nici un copil asa si nici un copil german nu ar face ce face Andrei. Sunt fericita cand aud asta, insa lor nu pot sa le explic ca numai dorinta de a scapa cat mai repede de ei si de a ajunge acasa printre cei dragi il ambitioneaza in fiecare zi. Azi mi-a zis: mami, ai sa vezi ca o sa inving si o sa ajungem mai repede acasa decat crezi.
Suntem pe sectia de oncologie inca de vineri, dupa ce joi noaptea le-a disperat pe asistentele de pe terapie intensiva apasand incontinuu pe butonul de alarma si plangand dupa mine. Au fost nevoite la un moment dat sa-i ia telecomanda ca sa nu mai apese pe buton, dar el tot a gasit solutia ca sa le tina treze langa el, strigand : HELP. Dar cu toatea astea tot nu ne-au dat voie sa venim sa stam cu el. Au acceptat sa vorbim la telefon cu copilul toata noaptea ca sa-l linistim. Pentru ei regulile sunt reguli si nu exista exceptii. Pe sectie am voie sa stau cu el 24 din 24 ore. Este pe tratament cu antibiotic pentru o bacterie pe care au descoperit-o in sange si spun ei ca provine de la stomac si medicamente (inhalatii) pentru plamani si tot felul de siropele si pastilute care sincer nu stiu toate pentru ce sunt.
Luni urmeaza sa se discute situatia lui Andrei in cadrul consiliului medicilor din mai multe departamente, desi pana joi, cand nu au si rezultatul biopsiei nu pot lua o decizie pentru tratamentul viitor. Pana la ora actuala nu ne-au dat foarte multe detalii despre evolutia bolii lui Andrei, doar atat ne spun zilnic ca face progrese. Insa despre plamanul drept, care nu a fost curatat nu ne spun nimic sau mai bine zis mai nimic inca.
La ora actuala este ajutat in continuare sa respire cu oxigen si este monitorizata respiratia, pulsul, oxigenul.
Este foarte fericit si emotionat atunci cand vorbeste cu fratele lui la telefon. Incearca sa fie barbat cat timp sunt in telefon, iar in momentul in care inchide plange de dorul lui.
A citit astazi mesajul de la prof. de pian si a fost tare emotionat pentru cuvintele frumoase de incurajare si va transmite din tot sufletul, citez:

SANATATE, CA-I MAI BUNA DECAT TOATE!

Stie ca foarte multa lume il iubeste si este alaturi de el si doreste sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ajutorul, caci mai stie ca Dumnezeu actioneaza prin oameni.
Cam atat pot sa va scriu in seara asta.

Dumnezeu sa ne apere!
Gilda

Sunt asa fericita cu asemenea vesti! Toata lumea va fi. Ii multumim si noi lui Dumnezeu pentru grija si lui Andrei pentru asa urari pretioase. Ne rugam in continuare pentru voi si asteptam cu rabdare intoarcerea voastra SANATOSI acasa. In rest, ne ocupam, fiecare dupa puteri, de adunarea banutilor. O sa fie BINE!!!

Catalin - un mail scurt in zori

Duminica dimineata

Buna dimineata,

Va scriu scurt in locul Gildei, care din fericire poate sta tot timpul cu Andrei pe sectie la Oncologie.

Cand am ajuns ieri la spital, pe la ora 10, pentru ca a trebuit sa cumpar ceva de mancare, l-am gasit pe Andrei jos din pat, stand pe scaun. Respira greu, face exercitii de respiratie zilnic, oboseste repede dar vrea acasa si face orice efort numai sa iasa din spital.

Radiografia a fost ok.

Am sa incerc sa va transmit maine mesaj direct de la Gilda.
Duminica placuta!

Catalin

Mai multe despre PRETUL VIETII LUI ANDREI

Sambata dimineata

In dimineata asta am vorbit cu Catalin. Discutia a fost destul de lunga, dar voi extrage de acolo esentialul si voi incepe bineinteles cu:

1. ANDREI

De ieri a fost mutat la sectia de oncologie si, ca urmare, Gilda sta permanent (si noaptea) cu el. Starea lui este mult mai buna. Profesorul chirurg si fizioterapeutii il apreciaza foarte mult. Au facut chiar remarca potrivit careia un copil de-al lor nu ar fi luptat nici pe sfert cat romanasul nostru.

Bravo Andrei, ai punctaj maxim si de la noi!!!!

Tot din marea lui putere de lupta pentru viata, i-a promis Gildei ca nu o va lasa singura. I-a povestit ca a mai visat un robotel cu aripi care sta mereu langa patul lui. Asa inger pazitor... mai rar. Apoi i-a spus mamei ca, desi incearca sa vorbeasca in rugaciunile lui cu Dumnezeu, nu reuseste; in schimb, vorbeste mult (in visele lui) cu ingerii.

2. Cateva randuri si despre parinti.

Dumnezeu ne-a ascultat, precum se vede, rugile de a-i lumina pe bietii parinti. Iata-i in sfarsit vazand partea buna a lucrurilor, iata-i din nou plini de speranta, iata-i increzatori in viitorul ce ar urma ultimei operatii. Chiar daca gandurile la aspectul financiar al problemei ii descurajeaza (in momentul de fata neavand multe solutii), incearca sa-si pastreze calmul si sa spere in ajutorul lui DUMNEZEU si al OAMENILOR. Au recunoscut si competenta profesionala nemaipomenita a medicilor nemti, care au si ei un mare merit in redobandirea sperantei in bine a parintilor. Una peste alta ramane de maxima actualitate problema de mai jos:

3. Preturi, calcule, euro, zerouri multe...

La acest capitol trebuie sa inspirati si voi adanc inainte de inceput. Poate fi socant pentru multi. Voi incerca sa expun punctual datele principale:

• Din experiente anterioare, nemtii au estimat un cost total in jur de 150.000 euro;
• Suma de 80.000 euro este tot estimativa in acest moment, reprezentand (probabil) costuri de pana acum (pentru cele 2 operatii, investigatii, tratament, spitalizare...), posibil peste banii platiti deja (27+5 mii);
  
• Referitor la aceste multe neclaritati speram ca luni, la intalnirea cu toti medicii din echipa care se ocupa de acest caz, sa se mai lamureasca lucrurile;
  
• Saptamana viitoare Catalin urmeaza sa primeasca mai multe facturi;
• Termenele (scadente) de plata a facturilor nu sunt cunoscute inca;
• Banii pe care ii mai au acum sunt in jur de 19.000 euro;
• Catalin spera sa mai obtina inca 6.000 pe masina lor;
• RESTUL RAMANE IN GRIJA NOASTRA.

Eu ii spuneam inca de acum cateva zile, ca ei nu trebuie sa se gandeasca la bani. REPET SI AZI ACEST LUCRU. Pe de-o parte trebuie sa-si adune toate puterile si energiile pozitive spre a-i transmite lui Andrei speranta si curaj sa lupte, pe de alta parte pentru ca, logic vorbind, nu au cum sa se miste acolo. De unde sa ceara, de unde sa faca rost, cine sa le dea, cine sa-i inteleaga?

Sumele fiind atat de mari va fi greu si aici, dar nu vreau sa ma gandesc ca nu vom gasi resurse pentru a aduna atat cat vor avea nevoie. I-am spus lui Catalin ca nu trebuie sa plece de acolo inainte de finalizarea totalmente a tratamentului (operatie, chimio, recuperare). Daca cineva crede altfel, astept justificarile.

Deocamdata nu voi mai pierde timpul cu vorbe aici si
va rog si pe voi , toti cei care treceti prin acest loc, indiferent ca ii cunoasteti sau nu pe Andrei, Gilda si Catalin, sa transmiteti cat mai multor oameni povestea lor si conturile, pentru a incepe sa se adune ceva banuti. Scrieti cunoscutilor vostri 2-3 randuri de la voi insiva simtire, caci adesea mailurile sunt pline de mesaje disperate, de linkuri catre care nimeni nu se mai duce, din plictiseala, din saturatie de atatea si atatea povesti.
Iertati-ma ca va dau asemenea "indicatii", dar nu mai departe ieri ma gandeam sa-mi leg de spate un afis cu un mesaj de ajutor. O prietena mi-a spus: " Altceva decat sa fii luata drept nebuna, nu vei reusi! Lumea e plina de indiferenta datorita vietii asteia plina de necazuri si de escroci." Avea dreptate. Singura sansa este de a vorbi cu cei care ne cunosc, care stiu ca suntem oameni cinstiti, care pot intelege ca nu am cere decat pentru o nevoie ca aceasta "de viata si de ...". Cuvantul celalalt nu are ce cauta aici.

In speranta ca m-ati inteles bine si ca fiecare dintre voi va face tot ce poate omeneste, va multumesc din suflet si

DOAMNE AJUTA PE TOATA LUMEA
SI PE ANDREI!!!!


..........................................................

Una dintre cele mai impresionante reactii la scrierile noastre despre Andrei si speranta lui in ajutorul OAMENILOR, a venit din partea a doi copii de clasa a VII-a. Florinel, fiul Roxanei Gauianu si prietena lui au lucrat toata ziua pentru a da o mana de ajutor. Fac felicitari pentru Pasti, pe care sa le vanda spre a aduna banuti pentru Andrei. Mi-au cerut si fotografii pe care sa le poata prelucra si adauga pe unele dintre felicitari. Au compus o poezie pe care sa o ataseze si pe care m-au rugat sa o postez aici, nu la comentarii, pentru ca toata lumea sa o vada usor:

VIATA

AM INVATAT SA LUPT PENTRU VIATA MEA
NICICAND NU M-AM OPRIT DIN LUPTA GREA
DUMNEZEU STIE CAT DE MULT IL IUBESC
RUGACIUNILE VOASTRE MA OCROTESC.
E MULTA DURERE DAR SI SPERANTA
IN SUFLETUL MEU E DORINTA DE VIATA

VIATA E DRAGOSTE…
ASTA-I VIATA - E IUBIRE…

IUBIREA E FARA URA,
UNIREA E FARA URA,
BUNATATEA E FARA URA,
EU SUNT FARA URA
SI VOI SA FITI FARA URA,
TUTUROR SA LE TRANSMITETI
EUL MEU CA-I FARA URA.

Pretuirea mea pentru acesti copii minunati mi-am exprimat-o in direct; tot ce merita sa adaug este faptul ca Florin stie mai bine decat multi dintre noi ce inseamna puterea de a trece peste asemenea necazuri. In urma cu aproximativ doi ani, cel mai bun prieten al lui si coleg de clasa, Vladut Reitmaier, a trecut prin tragedia luptei cu cancerul (tot osteosarcom, dar la picior). Astazi este bine si impreuna cu familia lui sunt alaturi de Andrei si de parintii acestuia. Si atunci oamenii cu suflet au fost aproape, la fel cum, suntem siguri ca vor fi si acum.
Voi reveni si cu imaginile cu felicitarile copiilor, cand Florinel imi va da unda verde.

Datele la zi ale cazului lui Andrei, exprimate metodic, la rece, cu calm, cu intelegere deplina

Dupa ultimul mail din Germania, de aseara, s-a dovedit ca

SPERANTELE sunt FOARTE MARI.

Andrei da semne de refacere, iar medicii confirma acest lucru prin rezultatele analizelor si prin simpla, dar atat de clara programare a ultimei operatii. Pentru ca nimeni sa nu aiba dubii ca "ceva ar putea fi in neregula", vreau sa explic eu, de la mine (mare) putere ca in situatia unui caz fara sperante, nu se mai programeaza nimic. "Se da calul", vorba romanului si se trimite cu el in doua moduri: fie verde-n fata "nu mai e nimic de facut", fie miseleste "incercam acum un tratament, sau mai repetam analizele peste 2-3 luni, etc." NU E CAZUL AICI!!!

Medicii se intrunesc luni pentru a fixa DATA ULTIMEI OPERATII, care, asa cum au inteles aseara parintii, ar fi in jurul Pastelui. (in 1-2-maxim 3 saptamani). Justificarea acestui termen de repaus este mai mult decat fireasca chiar si pentru noi, astia fara studii de medicina: plamanul curatat (bun adica) trebuie sa se refaca pentru a permite "lucrul" la celalalt cu succes.

Singura mare belea acum sunt banii. Cifrele nemtesti sunt incomparabile cu cele italienesti. Indiscutabila (dupa multi) si calitatea rezultatelor muncii lor. Si de aici mai vad eu o alta speranta. Nu cred ca nemtii si-ar pata numele/renumele castigat in cine stie cate zeci de ani cu "smecherii" (specifice din pacate ... altora). Nu cred ca nu ar avea raceala lor innascuta, proverbiala cu care sa spuna :"Herr Catalin, Frau Gilda, sorry, nichts to do here..." Ati inteles, nu?

Dar ei au gandit care e starea, au calculat, iar luni anunta oficial data. Scurt, curat, nemteste.

Noua ne ramane sa ne mobilizam cu mic, cu mare, cu putin, cu mult, ca sa ii ajutam. E clar, dupa mine si va spun sincer si dupa fiica-mea, ca nu se vor opri aici pentru ca nu au cu ce. (Marta m-a intrebat daca "putem vinde casa noastra ca sa-i ajutam. Vedem noi unde om sta pe urma. Nu au toti oamenii casa lor".) Imi amintesc cum si anul trecut copiii impreuna cu doamna invatatoare se gandeau ce ar putea vinde, ca sa faca rost de bani pentru Andrei. Au vandut salcii, au si umblat din usa-n usa, au scris si au vandut reviste, au cantat, au povestit, AU REUSIT sa-l ajute mult pe colegul si bunul lor prieten. Lor li s-au alaturat atatia oameni cu suflet mare, de la pensionari, la primarul Ploiestiului. Cum altfel ar fi putut trece prin cate au trecut?! Singuri niciodata. Acum o luam de la capat, sau continuam ceea ce am inceput. Vom reusi iar sa-l ajutam. Doar ca acum timpul e mult mai scurt.

NU NE VA OPRI NICI TIMPUL, NICI CRIZA MONDIALA, NICI ZAPADA!!!

Ma voi opri acum (probabil ca nu pentru mult timp).

Nu inchei insa fara a spune cat m-a impresionat visul lui Andrei cu aripile. Vedeti mai jos, in mailul Gildei!

Andreiut, cat de real e visul tau!!! Ai devenit PASAREA PHOENIX - o pasare mica, cu grozava proprietate de a se regenera, renascand din propria-i cenusa. Se spune ca este cea mai longeviva fiinta de pe lume. Daca ai fi avut net in spital, ti-as fi trimis atatea lucruri interesante si minunate totodata despre ea. Esti invitatul meu cand te intorci acasa la un studiu amanuntit despre PASAREA PHOENIX. Probabil ca Marta te va astepta si cu un desen pe tema asta.

TE IUBIM SI SA FII SANATOS!!!

Oameni buni, daca el si-a gasit aripile cu care sa renasca, daca el isi trimite tatal acasa dupa banuti, NIMIC NU-I POATE FRANGE ZBORUL, iar NOI TREBUIE DOAR SA I-L OCROTIM.

Mailul de noapte de la Gilda

Buna seara,

Astazi l-au extubat pe Andrei si i-au scos drena de la plamanul stang, primul operat, dar ne-au anuntat ca plamanul in radiografia pe care i-au facut azi arata ca si cum ar avea pneumonie (vorbim de cel stang), la cel drept are in continuare drena. Astazi a facut si gimnastica de recuperare cu fizioterapeuti, odata dimineata si a doua oara dupa-amiaza. Dupa ce l-au extubat am reusit sa vorbim cu el, discutii de genul: " mami, o sa-mi creasca aripi....', "tati, tu o sa pleci acasa sa aduci bani pentru operatia mea" si multe altele. L-am intrebat de unde stie toate astea si mi-a raspuns ca i-au aparut in vis. Nu stia unde se afla si de cand este acolo. A rostit multe vorbe, dar unele din ele chiar nu aveau nici un sens, pot spune ca delira si avea vedenii, probabil de la atata anestezic si somnifere. Sper din tot sufletul ca maine sa-l dea pe sectie sa pot ramane langa el.
Deci copilul, sa zicem, ca de acum incolo incepe sa se refaca dupa cele doua operatii si speram sa nu mai avem alte surprize, insa ne confruntam acum cu alta problema - cea a banilor. In seara asta ne-au anuntat ca tratamentul ne costa 80.000 de euro, fapt care ne-a inmuiat picioarele si ne-a taiat respiratia. Luni ar trebui sa fie consiliul sefilor de departamente, dar pana atunci sa trecem pe la casierie. Nu avem nici noi detalii despre aceasta suma, mai exact ce acopera, tratament chimio + operatie. Maine o sa incercam sa aflam mai multe si sa vedem ce este de facut.
Seara, cand pun capul pe perna,ma gandesc ce surprize imi mai rezerva ziua de maine. Cateodata imi este frica sa ma mai gandesc sau sa ma trezesc.

Nu am cuvinte sa mai continui.

Incerc sa va tin la curent cu vestile si imi doresc cu disperare sa aduc copilul acasa sanatos.

Gilda

Dragii mei, e adevarat ca suma asta e enorma, dar cand ma gandesc la viata unui copil... Repet ce i-am spus si ieri lui Catalin: "Banii sa fie ultimul lucru la care sa va ganditi!" Habar nu am in clipa asta de unde, cati si cat de repede putem face rost de ei, dar ne vom mobiliza ca si anul trecut. Vin Floriile. Mai stiti cum au strans copiii bani anul trecut? Oooo, Doamne!!! Important e sa fie bine si semne sunt. Nu ma mai lungesc cu vorba, caci de acum 'nainte e nevoie de fapte, mai putin de vorbe ca sa rezolvam si beleaua asta cu banii.
R.

Catalin cu vesti de azi

Acum cateva minute am "vorbit" cu Catalin. Noutatile le gasiti in forma bruta, adica exact asa cum au venit de la el. Pe mine M-AU BUCURAT MULT, chiar daca nu sunt cele mai fericite si chiar daca nu am vrut sa postez (asumandu-mi ca-l supar pe Catalin), cuvintele lui de deschidere. Curiosii le pot gasi la comentarii, asta ca sa stiti starea parintilor. In "egoismul" meu am vrut sa retin doar vestile care arata pasi spre BINE.
Voi iertati-ma si ei sa ma ierte, dar...
Important e ceea ce gasiti mai jos:

a deschis ochii, am stat cu el
andrei s-a trezit azi
si a vrut sa scrie ca este intubat
pana la urma voia sa-i masam picioarele
acum suntem in pauza tehnica de 2 ore
i-au scos drena de la plamanul stang dar zice ca se vede ca si cum ar avea pneumonie
nu inteleg exact ce inseamna
multumim de incurajari, stim ca sunteti cu totii langa noi
pup-o si pe Marta, si zi-i "multumesc" Doamnei Invatatoare
legat de bani
deocamdata mai avem ceva banuti
problema e ca de la o zi la alta se modifica tarifele
si ne este frica sa nu ramanem fara cand vom fi aproape de finalul tratamentului
am dat deja 27000 si inca mai vor 5000 si tot nu stim daca-i tot
cine poate si vrea sa ne ajute poate depune in cont
multumim
deci
starea lui Andrei e ceva mai bine fata de ieri
nu e rezolvat inca dar e mai bine
tre sa se refaca inainte de urmatoarea operatie
care s-ar putea sa fie de paste,nu saptamana viitoare
poate venim o fuga acasa si apoi
vrea muuuult sa vina acasa
ii e dor de Petrica (fratele lui)
si lui Petre de el
ieri ne-a zis Petre ca vrea sa vina la noi ca luni se face 1 luna de cand nu l-a vazut pe Andrei
Luni e mare sedinta sa decida doctorii intre ei ce pot face pentru Andrei si probabil atunci vom sti cat de cat despre cat e vorba.


Iar eu! Ce sa fac daca am primul "drept la replica". Vreau sa-i multumesc MULT, MULT lui Dumnezeu si sa-i mai soptesc o data sa nu il lase pe asta mic si sa-l faca bine. Noi astialalti asteptam. Pentru noi e mult mai usor. Si sa se indure Doamne-Doamne si de bietii asti parinti, ca... vai de ei... si nu mai zicem ca intelegem ceea ce simt, ca HABAR NU AVEM.

P.S. Am postat totul in mare graba, tocmai ca sa afle toata lumea cat mai repede vestile. Nu consider nici acum ca ar fi trebuit sa povestesc eu ce am inteles. Mesajul lui Catalin, chiar daca telegrafic ( nu avea decat cateva minute la dispozitie) si intrerupt pe alocuri de scurte vorbe ale mele, este mai mult decat limpede. La final mi-a spus ca voi mai vorbi cu Gilda in seara asta. Probabil ca, asa cum ne-a obisnuit, vom primi un mail de la ea mai la noapte cand se intoarce de la spital. Cel tarziu maine in zori il veti gasi.
Sa auzim de cat mai multa SANATATE!!!

Parintii sunt la pamant asistand neputinciosi la suferinta lui Andrei

Buna seara,

Ziua de azi nu aduce foarte multe schimbari, inca este intubat tot pe gura, pe nas, la ambii plamani si jos, are doua catetere montate unul nou pe fata si altul pe spate in coloana pt calmant si nenumarate branule. Este anesteziat mai tot timpul si s-a mai desumflat un pic.
Va multumesc pentru incurajari, dar sincer va spun ca nu exista cuvinte pe care sa le rostesti in astfel de situatii. Oameni buni, treziti-va, suntem atat de mici in fata puterii lui Dumnezeu! Problema este ca nu inteleg ce vrea Dumnezeu de la mine. Sunt omul care dau tot la schimb pentru viata copilului meu, inclusiv viata mea. Daca cineva stie sa-mi spuna doar ce trebuie sa fac, atat as vrea sa stiu. I-am soptit la ureche azi lui Andrei ca el trebuie sa lupte pentru viata lui, eu doar sunt alaturi sa-l ajut, dar sa nu renunte ca am nevoie de el. Sa-l roage el pe Dumnezeu sa ne ierte pe noi parintii, care am gresit atat de mult, ca poate pe el il aude. In rest nu am cuvinte sa descriu cele 10 ore pe care le petrecem in picioare langa patul lui.
Astazi a venit prof. oncolog sa se intereseze de starea lui Andrei, dupa care a stat de vorba si cu noi. Catalin vorbea de tratamente, iar ea zicea ceva de recuperare sa plecam acasa si sa venim peste cateva saptamani. Pe scurt avea o parere foarte pesimista, lucru pe care eu l-am simtit din tonul vocii. La final i-am zis lui Catalin sa intrebe ce sanse de revenire ii da copilului nostru, pentru ca aveam impresia ca ne trimit la plimbare. Insa ei s-au ferit sa faca afirmatii in acest moment.
M-am tot gandit la ziua de ieri, mai bine zis la nenoricirea de ieri cu operatia. Initial am fost foarte furioasa pe ei, dar am realizat ca pana la urma acest incident se putea intampla oriunde m-as fi dus, chiar si italienii mi-au oferit informatii despre acest risc cu tubul, deci clar asa a vrut Dumnezeu sa sufere copilul meu.
L-a vizitat si profesorul, chirurgul care a remarcat ca e mai bine copilul fata de ieri si ca incearca maine sa-i scoata dreana de la plamanul stang, primul operat. A trimis pe cineva de la ecograf cu aparatul ambulant sa-i faca ecografie si el spunea ca in seara asta plamanul arata bine, nu mai prezinta acumulari lichidiane.
Maine ar trebui sa primim si rezultatul biopsiei la plamani.

............

Oameni buni, asta am gasit acum, dimineata pe mail de la ei. Au fost niste probleme "tehnice" de expediere (cred), caci in loc de un mail am primit 5, in diverse etape de scriere. Nici acesta pe care l-am postat nu era finalizat, motiv pentru care astept sa vad daca va aparea si o oarecare continuare. In mare, vestile sunt clare, triste oricum si nu stiu cat ar schimba continutul lor o eventuala completare. Ne rugam doar sa se intample BINELE la capatul acestei suferinte (a copilului si a parintilor). Nu suntem indreptatiti sa judecam si nici sa ne dam cu presupusul. Apoi referitor la incurajari, Gilda are dreptate. Eu una sunt "artista" la acest domeniu (trista gluma...), dar sufletul meu imi spune de fiecare data ca trebuie sa transmit atat cat pot bine de la mine catre cel in nevoie. Am inteles pana si eu ca in asemenea momente, si incurajarile astea pot obosi, pot chiar sa doara, motiv pentru care am decis sa ma limitez la asteptarea vestilor lor, la transmiterea gandurilor de tipul "cu ce putem sa va ajutam, fizic, material, sau cum sa mai ma exprim...?" si "suntem aici!", iar in rest sa ma rog impreuna cu fiica-mea si cu voi de altfel ca sa fie BINE.

Doamne, auzi-ne!!!!

R.

.............................................................

Starea lui Andrei este critica, are dureri mari si moralul...

Ai lui sunt la pamant. Nicio vorba nu-i mai poate incuraja.

Numai o minune i-ar putea scoate din starea asta. Doar ca pana la minune, raman la parerea ca au nevoie mare si de noi. Chiar daca pe moment simt ca vorbim fara sa stim ce spunem (lucru care e pe cat de adevarat, pe atat de acceptabil in conditiile unei asemenea dureri), sunt convinsa ca in sufletul lor simt ca le suntem aproape si ca oricand pot intinde mana intru chemare de ajutor.

Ne tot gandim si la bani si nu am reusit sa aflam de la ei cum si cat timp se mai descurca cu ceea ce mai au... N-ar strica poate sa transmiteti din mail in mail si conturile care sunt postate pe blog.

Mailul mult asteptat de la Gilda

Buna seara,

A doua operatie a lui Andrei din Germania a fost un esec. Inca de dimineata starea lui fizica si psihica nu au fost bune. De sambata noaptea Andrei avea insomnii si aseara a trebuit sa-i dea doua medicamente pt somn. Dimineata s-a sculat la ora 6, fericit ca macar a reusit sa doarma o jumatate de noapte, insa l-au apucat durerile de spate si o tuse iritativa de nu putea respira. Am anuntat medicii si a facut de doua ori aerosol si pana la urma au reusit sa-i calmeze cat de cat tusea, insa dupa parerea noastra, a mea si a lui Cata, copilul nu era astazi de operatie, dar din nefericire, cei doi profesori care il operau astazi de dimineata nu au mai venit sa-l vada, iar doctora care a venit de dimineata la vizita nu a facut decat sa-i calmeze tusea. Nu stiu daca a informat profesorii despre starea lui Andrei. Operatia oricum a intarziat. Dupa doua ore a iesit unul dintre chirurgi si a spus ca deocamdata i-au inlocuit cateterul, insa nu stiu sigur daca starea lui Andrei le va permite sa continue operatia si ca ne roaga sa nu stam in sala de asteptare, ci sa ne mai plimbam ca oricum mai dureaza.
Am plecat sa lamurim cu banii ca deja fiecare zi de spitalizare ridica costurile si am ajuns de la 19000 la 27ooo de euro. Cand ne-am intors, ne-au comunicat ca anestezistul incearca sa introduca tubul la plamani, deci clar operatia continua. Dupa cateva ore a iesit prof. chirurg si ne-a anuntat ca nu au reusit sa curete plamanul, deoarece au aparut complicatii in timpul introducerii tubului, iar starea lui Andrei nu a permis sa se continue operatia. Nu am inteles prea multe de la prof. insa lucrurile s-au lamurit cand am ajuns la ATI si am vazut copilul. Se pare ca anestezistul a dat rateu cu tubul si a perforat plamanul drept si acum copilul este umflat ca un cimpoi si s-a ales cu alta drena si la celalalt plaman.
Suntem speriati de starea copilului, de faptul ca nu intelegem nimic din ce se intampla si nu stim ce urmeaza. In seara asta probabil au fost anuntati cei mari din conducerea clinicii, ca au venit la noi la ATI si ne-au chestionat si ne-au zis ca acum trebuie sa asteptam refacerea completa a plamanului stang, primul operat, si ca luni se vor intalni toti medicii pentru a se hotara ce trebuie facut. Probabil vor incepe sa faca cateva sedinte de chimio si apoi sa-l opereze daca va mai fi nevoie.
Intre timp eu nu mai stiu cum sa-i ridic moralul lui Andrei. I se citeste suferinta pe chip, lacrimile sunt uscate pe obraji, vrea acasa cu disperare.
Iubeste viata si lupta pentru ea, dar nu mai suporta suferinta. M-a intrebat ieri daca se vor termina toate astea odata. Atatea operatii, atata durere, atatea medicamente, spitale, etc....
Iar eu il intreb pe Dumnezeu cum sa fac sa transfer toata suferinta lui la mine. Ma rog sa-mi arate calea prin care pot sa-i preiau crucea, cineva sa ma ajute si pe mine sa-mi spuna ce trebuie sa fac ca, Andrei sa nu mai sufere atat, cum sa-l induplec pe Dumnezeu sa ma ierte, fac orice sacrificiu numai sa-mi spuna ce trebuie sa fac.
Cam atat am avut sa va spun in seara asta. Cat este la ATI nu pot ramane noaptea langa el, cand il da pe sectie pot sta cu el, dar nu am internet.

Faca-se voia Domnului!

Gilda



Chiar daca multi ar zice ca nu mai putem deschide gura in clipe ca astea, nu pot sa nu vorbesc cu voi, cu foarte dragii mei de care ma simt ATAT de aproape. Asa ca:

Gilda, draga mea Gilda, suferinta mai mare decat acesta de a asista inutila la durerea copilului tau, nu cred ca-ti poate da Dumnezeu. Ca sa-l usurezi pe Andrei laundu-i asupra ta ale lui chinuri..., e clar ca Dumnezeu nu accepta. Continua sa fii acolo, aproape si sa-i transmiti putere, cat mai multa putere! Mai mult decat atat NIMENI nu intelege. Dar ce mai intelegem din viata asta?!... Inainte sa plece Catalin am avut cateva schimburi de vorbe, idei., destul de sarace e drept. M-a cutremurat, dar nu aveam niste replici prea logice nici eu. Iii intelegeam durerea, chiar i-o intelegeam foarte mult. Doar ca imi era frica vazandu-l atat de derutat, cum multora ni se intampla la necazuri mari. Tot ce am putut sa spun atunci, ca si acum este: numai Dumnezeu stie ce vrea, stie cum e mai bine, iar voi... fiti BUNI! Nu va pierdeti speranta si nici gandul important ca, la urma urmei, Doamne-Doamne le aranjeaza pe toate (chiar daca ce stie El ca e binele, e greu de inteles pentru noi).
Lui Andrei aproape ca nu-i pot adresa nicio vorba. El e deja mult prea sus fata de noi astia de rand, incat plec capul dinainea lui, dar strig din tot sufletul: PUTERE PUIULE, PUTERE BARBATE! Poti si tu! Aminteste-ti ca altii au reusit sa invinga boala asta. Nici lor nu cred ca le-o fi fost usor.

Cu multa dragoste de prietena, sora, mama, om, etc.
Si in loc de buna ziua, de la revedere, de orice salut,
MULTA, MULTA SANATATE!!!

R.

AZI - operatia la plamanul drept.

Dupa putinele randuri de azi dimineata, dupa rugile tuturor catre Dumnezeu, vestile de seara sunt destul de triste. La ora 5 (17) fara cateva minute sms-ul din Germania spunea ca medicii nu au putut sa-i curete plamanul, deoarece starea lui Andrei nu a permis interventia necesara. Acum este deja la terapie intensiva, iar ai lui nu stiu decat ca trebuie sa astepte sa afle ce urmeaza. Din nou ajungem la gandul ca nu ne putem nici macar imagina ce e acolo, in sufletele lor si singurul lucru constient care-mi vine in minte este ca

NU NE PIERDEM SPERANTA IN DUMNEZEU.

Eu voi fi aici pana tarziu in noapte si va voi da de veste atat cat se va putea afla de la ei.

Da-le Doamne SANATATE!!!

Nelinistile generate de asemenea vesti ne-au framantat pe multi dintre noi continuu de la aflarea lor. Toata lumea se ruga si se intreba: si ce face acum? cand il mai pot opera? ce a insemnat ca nu a rezistat din cauza starii lui? Toti insa s-au ferit sa-si dea cu presupusul. Nu era cazul. Dupa cateva ore bune, in care ne-am tot cautat unii pe altii pe internet si la telefoane, ne-am luat inima-n dinti si am indraznit sa-i apelam pe ei direct (o vreme ezitase toata lumea, caci in situatia lor numai de intrebari si de raspunsuri nu-ti arde). Gilda nu a intarziat sa raspunda:

"Acum plecam de la spital. Va scriu pe E-mail la noapte."

Ce ramane de facut decat sa ne continuam rugaciunile si sa asteptam vestile?! Eu sper sa fiu pe baricade, dar in caz contrar, maine in zori veti avea mesajul parintilor lui Andrei AICI.

Doamne, lumineaza noaptea asta si da-i acestui copil nevinovat SANATATE!!!
ANDREI VREA SA SE FACA BINE!!!
Pana si noi, muritorii de rand am inteles asta, asa ca TU, BUNULE,
aranjeaza sa fie bine, caci puterea si viata TU ESTI!!

MARTI , 09 martie 2010

AZI - operatia la plamanul drept.

Sa ne rugam pentru SANATATE!!!

Doamne ajuta!!!

Ultimele noutati

Asa cum din tot sufletul ma rugasem ieri si cum sperasem sa se intample (sigur ca ei, acolo, au fost primii care s-au rugat pentru asta), Gilda a fost lasata sa ramana permanent cu Andrei, lucru posibil la sectia de chirurgie, nu si la terapie intensiva. Asta e foarte important!!! Sa-i fie tot timpul aproape copilului.
Azi dimineata, intr-un sms scurt ea mi-a confirmat acest fapt. Apoi mi-a scris ca fizic e mai bine, dar cu moralul... "la pamant".

ESTE POSIBIL sa fie operat maine si la celalalt plaman.

Mai mult deocamdata nu stiu, dar sunt aici si va tin la curent cu tot ceea ce aflu. Va multumesc in numele lor pentru toate gandurile bune!

Cu Dumnezeu, INAINTE!!!!!!

R.

Vesti de la Catalin

Voua, tuturor celor care, cu sufletul la gura urmariti vestile de aici, incerc sa va transmit cat mai "curat" ceea ce am primit prin mesajele "mobile" ale lui Catalin.
Ce am inteles eu sunt urmatoarele:

• Andrei a fost mutat la sectia de chirurgie, deoarece la terapie intensiva nu mai aveau loc din cauza multor urgente si la afirmatia medicilor ca el e binisor;
• Tuseste, scuipa sange si are un pic de temperatura;
• Maine vor reveni profesorii sa-l vada, prilej cu care ii vor anunta si data urmatoarei operatii;
  
• Moralul lui este la pamant si "are o stare destul de ciudata";
• Nu a putut manca.
  

Asteptam cu totii BINELE si ne rugam in continuare din tot sufletul pentru Andrei, dar si pentru parinti. Gilda inteleg ca nu se misca de acolo, iar Catalin, doar pentru rezolvarea vreunei probleme de maxima necesitate. Probabil ca nemaifiind la terapie intensiva Gilda va putea ramane si peste noapte. Sper tare mult sa reuseasca, caci ceea ce ii transmite ea copilului ei fiindu-i aproape, e o mare putere de care Andrei are atata nevoie.

Daca vreti sa le transmiteti ceva, nu ezitati sa folositi rubrica de comentarii de mai jos, de sub postare. A fost setata sa functioneze in cel mai usor mod. E drept ca nu le mai e lor gandul la blogul asta acum, dar stiu ca Gilda isi mai arunca cate un ochi (bineinteles, daca trece pe acasa). Sigur au si ei nevoie de imbarbatari si vorbe bune.
Venit la un moment dat la doamna unde sunt gazduiti dupa ceva... bandaje, Catalin mi-a mai lasat un mesaj scurt, care, ca si celelalte ale lui dealtfel, mi s-a parut tare... speriat, ingrijorat, trist. E firesc. Nici nu ne putem imagina ce e in sufletele lor... Fereasca Dumnezeu pe toata lumea!

Asa ca:

Dumnezeu sa le fie aproape!!!
MULTA SANATATE!!!

VESTI NOI de sambata seara

Buna seara!

Azi a fost o zi mai bunicica pentru Andrei, care face progrese. Programul la ATI este 8 - 20.00 cu pauza intre 14 - 16 cand trebuie sa parasim ATI.

Astazi l-am gasit treaz cand am ajuns, era necajit din cauza tubului din gat, incerca sa tuseasca si nu putea. Pana la urma asistenta care a fost de dimineata a intrebat medicul, dupa care au venit si i-au scos tubul. Este foarte bine ingrijit, i se acorda o atentie deosebita din partea medicilor. A inceput sa tuseasca si sa expectoreze sange, Catalin spune ca este de la plaman eu cred ca este de la rana facuta pe gat de la tub, mai ales ca se plange ca il doare rau gatul.

Starea lui fizica sa zicem ca este spre bine fata de ieri, insa la capitolul moral sta mai rau. Azi l-a intrebat pe Catalin cate ore a durat operatia. Dupa ce i-a raspuns, fiind intrebat ce importanta aredurata pentru el, ne-a raspuns:
"...Asa, ca sa-i spun lui Dumnezeu cate ore am stat cuminte."
Ne cere sa vorbim cu doctorii sa-i dea si lui voie acasa. Cand Catalin i-a spus ca trebuie sa mai avem putina rabdare, Andrei a raspuns ca de un an tot are rabdare.

La un moment dat, ne-a spus foarte surprins ca, spre deosebire de operatia din italia ,acum nu are dureri, chiar era uimit ca nu simte nimic la opertie si nu-l doare deloc. I-am explicat ca la picioarele lui se afla un aparat din care pleaca un fir care este conectat la el prin spate( cateter epidural) si care pompeaza in interior calmantul dupa un anumit program.

Azi Catalin l-a pregatit pe Andrei ca urmeaza saptamana viitoare sa-l anestezieze din nou ca sa-i scoata cateterul si sa-i monteze altul, fapt care este adevarat. Ceea ce nu am putut sa-i spunem direct este ca urmeaza operatia la celalalt plaman si sunt nevoiti sa scoata cateterul si sa monteze altul in alt loc. Nu a comentat nimic, sa speram ca a inteles sau poate ca stie deja mai multe decat credem noi.

Este din ce in ce mai matur in gandire si ne uimeste in fiecare zi. Azi stateam unul pe o parte si celalat pe cealalta parte in jurul patului si ne certam care sa se duca la pranz la masa, ca nu vroia nici unul sa plece de langa el. Ne trimiteam unul pe altul la care, el ne-a zis sa terminam cu cearta ca suntem destul de maturi ca sa putem lua o decizie. Apoi a luat mana mea si mana lui ta-su si le-a unit punandu-si si el manuta deasupra. Dupa aceea i-a spus lui Catalin sa nu mai plece din Germania decat odata cu noi.

..............................................................

Ieri am fost tare speriata, cand am ajuns de dimineata copilul dormea profund am tot incercat sa-l trezesc si sa vorbescb cu el, insa nu reactiona in nici un fel. Au venit medicii la vizita (vreo 4-5) si nu intelegeam decat cuvantul metastaza, repetat de foarte multe ori, dupa care o asistenta m-a intrebat la ce ora vine translatorul, ca doctorii vor sa discute cu parintii. Pe moment nu am stiu ca sa spun, dupa care s-a fixat intalnirea la ora 14. Dupa ce au plecat am incercat iarasi sa-l trezesc pe Andrei si nu a reactionat in nici un fel, sincer va spun ca gandul mi-a fost ca daca a intrat in vreo coma si astia nu-mi spun nimic pana nu vine translatorul. Am inceput sa plang langa el si i-am zis la ureche sa nu ma lase singura ca el este sprijinul meu la batranete, in momentul acela a deschis ochii s-a uitat la mine si mi-a dat din cap ca:" da".

Intalnirea de la ora 14, din cate am inteles eu de la Ioana, translatorul nostru, a fost cu o doctora de rang foarte inalt din oncologie, care ne-a descris operatia (in ce-a constat), lucru pe care noi il stiam deja de la cei doi prof. chirurgi care l-au operat, insa la sfarsit am bombardat-o si noi cu intrebarile, referitor la ce avem de facut pe viitor. Legat de raze ne-a spus clar ca nici o tehnica de radiatii (novalis sau ...) nu are rezultate la osteosarcom. La momentul de fata ei nu pot face nicio afirmatie legata de viitor, este posibil sa mai faca cateva sedinte de chimio, dar cu totul alte substante fata de cele facute pana acum. Oricum tot in Germania, la Munster.
Este un centru foarte mare specializat numai pe acest tip de cancer - osteosarcom. Aici se aduna informatii din toata lumea legate de aceasta boala si de cazuri diferite care apar. Medicii care l-au operat uvor trimite toate informatiile legate de Andrei, urmand sa primeasca un raspuns pentru viitorul tratament. Cu jumatate de gura au recunoscut ca nu au mai avut un caz similar ca acesta, dar ca vor depune toate eforturile pentru insanatosirea lui.

...................................................

Cam atat pentru azi ca trebuie sa ma odihnesc pentru o noua zi. Sunt multe de povestit dar la momentul de fata nu ma gandesc decat, (si ma rog pentru asta) sa fi ajuns acolo unde trebuie . Nu-mi doresc decat ca Andrei sa fie bine si cu zambetul pe buze, asa cum era el odata. Desi azi mi-a zis la un moment dat ca este fericit. (la ora asta nu imi mai amintesc de ce era)

Am sa mai revin cu informatii dar nu stiu cand sa va spun acum.

Dumnezeu sa ne ajute in continuare!

Gilda

A doua zi dupa ...

Buna dimineata,

Dumnezeu ne-a trimis un alt inger care sa ne ajute in Germania, pe nume Ioana, care de ieri ne-a luat pe amandoi sa stam la ea; nu mai zic de faptul ca este translatorul nostru. Din pacate aseara nu am putut sa stau sa scriu, iar azi ma grabesc sa plec la Andrei. Este tot la ATI, unde cred ca va sta pana la cea de a doua operatie; este mai tot timpul adormit, conectat in continuare la tuburi, deci inca nu poate respira singurel; umflat la fata, dar medicii spun ca de la perfuzii.
Nu pot descrie in cuvinte ce simt atunci cand ma uit la el.

Am sa va scriu diseara mai mult.
Acum trebuie sa plec, ca nu vreau sa fie singurel cand se trezeste.

Gilda

Noi, de acasa, ce am putea adauga?!...
Nu-mi vin in minte acum decat vorbele pe care doamna invatatoare mi le-a spus ieri la telefon, cand m-a sunat sa-i dau vesti despre Andrei: " Si eu simt ca va fi bine, caci stiu cat isi doreste acest copil sa traiasca! Mi-a vorbit de atatea ori despre asta! "

Doamne ajuta!!! zicem toti laolalta

Prima zi dupa prima operatie

Dimineata, ora 9.00

Vestile de departe spun ca Andrei era inca intubat, anesteziat si nu putea vorbi. Gilda merge chiar acum la el. Aseara nu au lasat-o sa stea acolo.

" Draga mea, stai linistita, a fost Doamne-Doamne de veghe! "

Copiii s-au rugat ieri la fiecare ora. Ei sigur au un cuvant important de spus in dialogul cu Dumnezeu. Suntem toti alaturi de voi in zbuciumul de azi, de maine, dar si in asteptarea zilelor cu MULTA SANATATE!

DOAMNE AJUTA!!

Astazi - PRIMA operatie din Germania

Asa cum spuneau vestile de ieri/alaltaieri, medicii au stabilit ca trebuie intervenit chirurgical atat pentru extirparea tumorii de pe coasta, cat si pentru curatarea plamanilor (ambii afectati). Din cate stim noi, cei de acasa, operatia ar fi inceput azi la ora 10 (ora 11 la noi). La ora 17.00 primeam urmatorul sms:


"Acum a terminat (operatia). Au curatat doar un plaman. Tumora cat o nuca. Saptamana viitoare celalalt plaman, daca e ok. Il pregatesc (pe Andrei) pentru ATI (cred ca inseamna terapie intensiva). Gilda (mama lui) intra la el in curand. Profesorul a zis sa ne rugam."


Da, ne rugam!!! Ne rugam si noi, cu totii, de la copii la dascali, parinti, apropiati ai familiei lor, cunoscuti sau necunoscuti care stiu despre acest caz, multi, multi oameni, multe suflete inainte lui Dumnezeu intr-o aceeasi ruga:

"Ai, Doamne, grija de el si da-i sanatate!"

si ne mai rugam si Maicii Domnului, pentru a da putere parintilor acestora greu incercati, spre a nu-si pierde credinta si speranta in singurul Atotputernic.

Ramanem alaturi de ei si asteptam vestile bune, care sigur vor veni, caci Andrei merita sa traiasca!

Eu nu voi intarzia sa va aduc aici toate cate voi afla, voua, tuturor celor aproape de micul, dar puternicul nostru Andrei.

Doamne ajuta!!!

De la mama lui Andrei

In loc de scrieri de la Andrei, de data asta puteti afla amanuntele de la mama lui, dintr-o scrisoare/mail pe care ne-a trimis-o ieri.

" Si de aceasta data vestile sunt proaste, se pare ca Dumnezeu imi incearca rabdarea si credinta. Insa eu vreau sa-I arat ca Andrei imi da puterea si curajul sa infrunt orice si ca nu-mi voi lua gandul si speranta de la El. Cred in bunatatea Lui si simt ca nu ne va lasa.
Ieri m-am intalnit nu cu un medic, ci cu trei: medicul specialist oncolog, medicul chirurg si profesorul specialist pe cutia toracica, trei giganti (comparativ cu mine) intre 1.8 -2 m inaltime. Cum ei au vorbit mai mult in germana, am avut noroc cu o cunostinta din Munchen, bolnava si ea de cancer, care a reusit sa ajunga in timp util la spital si sa ma ajute cu traducerea.
Revenind, boala lui Andrei a recidivat pe coasta a treia si s-a extins cu o viteza foarte mare, mai ales dupa ce a terminat chimioterapia, la ambii plamani. Doctorii spun ca nu sunt motive de ingrijorare deoarece sunt niste noduli foarte mici, singurul semn de intrebare pe care si-l pun fiind daca va rezista copilul pentru a se interveni la ambii plamani. Altminteri vor curata unul singur, ramanand ca cel de-al doilea plaman sa fie curatat printr-o alta operatie, ulterior. Ei vor incerca sa curete tot, pentru a se evita o alta interventie, dar totul depinde de Andrei sau mai bine zis, de bunul Dumnezeu. In rest foarte multe detalii nu mi-au dat, mi-au spus doar sa pun pe hartie orice intrebare am si azi, dupa ce ne vor interna, imi vor raspunde la toate intrebarile.
Da, azi ne internam si joi la prima ora va intra in operatie. Este ceva cu ziua asta de joi; toate operatiile pe care le-a facut Andrei, precum si toate investigatiile din Germania au fost facute in ziua de joi. Ma rog, nu ma mai gandesc acum si la asta...
Mi-au spus ca atat timp cat va sta la terapie intensiva nu voi putea sta cu el; asta nu prea am inteles bine, dar am sa mai intreb maine.
Legat de costuri nu mi-au putut spune nimic concret, deoarece nu stiu ce vor reusi cu cel de-al doilea plaman si nu stiu de cate zile de internare va avea nevoie Andrei. A ramas ca vor face calculele si ne vor comunica o suma estimativa pentru un nou depozit.
M-au pus sa semnez daca sunt de acord ca analizele lui Andrei sa poata fi folosite in studii de cercetare si cazuri publice.
Alte detalii nu mi-au mai dat deocamdata, doar ca recuperarea lui Andrei poate dura 2 saptamani sau chiar mai mult, in care nu stiu sa va spun daca vom sta in spital sau pe langa.

Andrei nu stie foarte multe, decat ca urmeaza sa fie operat si ca nu are internet in spital, lucru care l-a dezamagit foarte tare. In rest cauta sa fie barbat si sa para ca totul e ok.

Cam atat va pot spune. Nu as vrea sa petrec foarte mult timp la calculator pentru ca vreau sa vorbesc mai mult cu Andrei si sa fim aproape unul de altul.

Dumnezeu sa fie cu noi!"