Buna seara,
Astazi la ora 18.30 ne-am externat si am ajuns la casa sociala unde stam. A fost foarte frumos, cand m-a intampinat una dintre nemtoicele catolice, care are grija de casa (toate de la 70 de ani in sus) si mi-a vorbit numai in germana, iar eu i-am zis cateva cuvinte in engleza si i-am zambit romaneste. Cu toate astea ne-am inteles perfect. Ar fi vrut saraca sa ma ajute si cu geamantanul meu de 20 de kg, sa-l urce la etajul 1 unde stam, dar si-a dat seama in ultima clipa ca nu-l poate ridica.
Saptamana de chimio a suportat-o f. bine Andrei. Surprinzator a fost si pt. medici care si-au luat masuri de precautie pe durata administrarii citostaticelor si l-au monitorizat tot timpul. Insa el iarasi le-a aratat ca nu stiu cu cine au de-a face si nu o spun nici cu mandrie ,nici sub alta forma de jignire, ci vreau doar sa spun ca este un copil, care in sufletul si gandurile lui nu se considera nici o clipa bolnav, ci doar un animal inchis intr-o cusca, care se chinuie sa evadeze.
Astazi, cand am iesit pe usa spitalului a tras aer adanc in piept si mi-a zis: "acum nu mai sunt un animal in cusca, ci in lesa, dar pot respira aer curat".
A fost foarte fericit ca a repetat spirometria (functionalitatea plamanilor) si de la procentul de 42%, pe care l-a avut cand ne-am internat acum a ajuns la 65 %. Si iarasi s-au minunat doctorii.
Pe drum mi-a zis: "Dumnezeu imi da o incercare, apoi ma rasplateste. "
Cateodata se simte foarte singur si parasit, si ii este tare dor de scoala si de colegii lui. Chiar mi-a zis ca a ramas in urma cu barfele din clasa, de care se amuza.
Joi trebuie sa mergem din nou la spital pt. analiza sangelui dar pana atunci trebuie sa facem f. multa fizioterapie cu instrumentele si lectiile pe care le-am primit de la spital.
Dar pana atunci Dumnezeu sa ne apere!
Gilda si Andrei
P.S.: Stim ca toti asteptati nerabdatori vesti de la noi, dar sa stiti ca e valabil si viceversa. De multe ori deschid e-mailul si nu primesc nici o veste de la nimeni, macar acolo doua randuri sa stim ca nu ne-ati uitat si sa ne tineti aproape de casa cu stirile.
Multumim si sper ca nu am suparat pe cineva.
Astazi la ora 18.30 ne-am externat si am ajuns la casa sociala unde stam. A fost foarte frumos, cand m-a intampinat una dintre nemtoicele catolice, care are grija de casa (toate de la 70 de ani in sus) si mi-a vorbit numai in germana, iar eu i-am zis cateva cuvinte in engleza si i-am zambit romaneste. Cu toate astea ne-am inteles perfect. Ar fi vrut saraca sa ma ajute si cu geamantanul meu de 20 de kg, sa-l urce la etajul 1 unde stam, dar si-a dat seama in ultima clipa ca nu-l poate ridica.
Saptamana de chimio a suportat-o f. bine Andrei. Surprinzator a fost si pt. medici care si-au luat masuri de precautie pe durata administrarii citostaticelor si l-au monitorizat tot timpul. Insa el iarasi le-a aratat ca nu stiu cu cine au de-a face si nu o spun nici cu mandrie ,nici sub alta forma de jignire, ci vreau doar sa spun ca este un copil, care in sufletul si gandurile lui nu se considera nici o clipa bolnav, ci doar un animal inchis intr-o cusca, care se chinuie sa evadeze.
Astazi, cand am iesit pe usa spitalului a tras aer adanc in piept si mi-a zis: "acum nu mai sunt un animal in cusca, ci in lesa, dar pot respira aer curat".
A fost foarte fericit ca a repetat spirometria (functionalitatea plamanilor) si de la procentul de 42%, pe care l-a avut cand ne-am internat acum a ajuns la 65 %. Si iarasi s-au minunat doctorii.
Pe drum mi-a zis: "Dumnezeu imi da o incercare, apoi ma rasplateste. "
Cateodata se simte foarte singur si parasit, si ii este tare dor de scoala si de colegii lui. Chiar mi-a zis ca a ramas in urma cu barfele din clasa, de care se amuza.
Joi trebuie sa mergem din nou la spital pt. analiza sangelui dar pana atunci trebuie sa facem f. multa fizioterapie cu instrumentele si lectiile pe care le-am primit de la spital.
Dar pana atunci Dumnezeu sa ne apere!
Gilda si Andrei
P.S.: Stim ca toti asteptati nerabdatori vesti de la noi, dar sa stiti ca e valabil si viceversa. De multe ori deschid e-mailul si nu primesc nici o veste de la nimeni, macar acolo doua randuri sa stim ca nu ne-ati uitat si sa ne tineti aproape de casa cu stirile.
Multumim si sper ca nu am suparat pe cineva.
Draga mea, nu sunteti singuri. Eu stiu bine cati se gandesc la voi tot timpul, la fel cum stiu ca sunt destui care, stiind ca nu sunteti in concediu acolo, nu indraznesc sa va "deranjeze". Apoi sunt si cei care, in asemenea situatii nu-si gasesc cuvintele si se tem sa nu greseasca, sa nu va intristeze sau emotioneze mai mult decat aveti nevoie. Eu insami am avut o oarecare "pauza" si nu pentru ca nu ati fi in sufletul meu tot timpul si nici pentru ca nu mi-as gasi cuvintele, pe care de fiecare data nu a trebuit sa le caut, ci doar le-am lasat sa izvorasca de aici, din adancuri. Acum ca inteleg ca le simti lipsa, "ti-o voi trimite inapoi pe Roxana" pe care o cunosti, doar sa nu-ti ocup timpul si spatiul. Uneori, tare ma tem si de asta, de a nu da senzatia cuiva, oricui, nu neaparat voua, de tentativa de invadare, sufocare cu sentimentele mele. Uneori simt mai mult decat e lumea preagatita sa accepte, sa primeasca si...apare senzatia ca te-ai putea instraina si de atata dragoste...
RăspundețiȘtergereAndrei, Marta ti-ar scrie tot timpul, si "barfele de la scoala" si despre animalele voastre dragi si despre muzicile voastre, dar sa stie ca-ti doresti si ca nu te oboseste.
Nu uitati ca VA IUBIM DIN SUFLET si ca sunteti "AI NOSTRI" (mai mult decat prieteni, mult mai ai nostri...)
SANATATE MULTA SI DOAMNE AJUTA!!!
Doamne ajuta, sunt Adriana Braileanu, diriginta lui Petrica. imi pare rau ca pana acum nu am dat nici un semn aici, cum bine a spus comentatorul dinainte, nu indrazneam sa va deranjez. Acum imi permit sa va spun ca va urmaresc mereu, ca incerc cu Petrica sa tin legatura cat de mult imi permite el, sa il sustin, cu toate ca imi da senzatia ca vrea sa se arate foarte increzator si optimist si ca nu are nevoie de incurajare. Si pentru ca nu am, din pacate, alta modalitate de a va ajuta, va asigur ca la fiecare slujba a Sfantului Maslu, Andrei e prezent pe pomelnic.
RăspundețiȘtergereSanatate multa, Doamne ajuta!
Sunt profesorul de viola al Martei si ma gandesc tot timpul la tine, la Marta si la ceilalti copii ca si cum ati fi toti ai mei.
RăspundețiȘtergereAll the best man and keep it like this!!!