De cand cu...necazul meu

De aproximativ o luna viata mea si a alor mei e cu totul alta. Medici, spitale, soapte, cautari, ingrijorari, NEBUNIE. Totul a inceput intr-o sambata, cand, de prea multa durere am ajuns la urgente la spitalul din Ploiesti. Cei de acolo, m-au trimis tot de urgenta la Bucuresti la Spitalul "Marie Curie". Dupa analize, radiografii, tomografii si alte chestii d-astea m-au operat. Se spunea ca aveam o coasta rupta pe care se formase o umflatura (un hematom) si ca prin operatie imi scot tot ce nu e in regula acolo.

Treaba asta a trecut, m-am intors cu ai mei acasa, umflatura parea insa tot acolo, dar eu ma pregateam sa ma intorc la scoala.

Dupa vreo doua saptamani, in urma unui telefon primit de la doctorul care ma operase, am plecat iar la Bucuresti. "Ei" aveau alte rezultate la "analizele speciale" din urma operatiei. Au urmat zile la rand de consultatii pe la tot felul de doctori din tara. Rezultatul: mama foarte ingrijorata, tata la fel, eu satul de drumuri si de doctori si...VA TREBUI SA MERGEM IN ALTA TARA pentru o noua operatie. Avem nevoie de bani foarte multi, de tot felul de acte, de trimiteri, de medicamente, de o gramada de chestii.

Acum sunt cu mama la Spitalul Fundeni, unde imi fac niste perfuzii cumplite, dupa care ma simt tare rau. Pentru ca nu am "vene bune", ma cam chinui cu branula, dar ai mei cauta o cale de a ma duce tot in strainatate (poate chiar saptamana viitoare) pentru a mi se face un implant (un dispozitiv care sa inlocuiasca branula). I-am auzit ca asta ar fi o urgenta, pentru ca e foarte riscant daca substantele alea ar ajunge in alta parte decat in vena.

Tata cauta incontinuu o clinica unde sa pot fi operat. Nu are inca prea multe rezultate. Trebuie sa se miste repede, pentru ca imediat ce termin "curele cu perfuzii rele", ce vor dura fix 11 saptamani, trebuie sa fiu operat, iar pentru asta trebuie facuta deja o programare. Nu stiu insa de unde vor gasi atatia bani...

Precum va dati seama, de ras nu-mi mai arde.

Mama zice ca toate astea se vor termina odata si odata si ca va fi bine, adica voi fi ca inainte: sanatos si linistit. Eu..., as vrea sa faca cineva o minune ca sa treaca toate mai repede.

Pe voi, toti cei care cititi despre mine si necazul meu si al familiei mele, va rog din suflet sa ne ajutati cu ce puteti: cu un sfat, cu o indrumare la o clinica, cu o suma de bani oricat de mica, cu o rugaciune pentru sanatate, sau macar cu o vorba buna. Toate astea ne-ar fi de mare folos. Va dati seama, noi nu am mai trecut prin asa ceva!

Va multumim!

Andrei si familia Dumitrescu.