Ziua cea mare: intoarcerea acasa

Astazi se intorc acasa "Dumitrestii", in frunte cu micul, dar curajosul Andrei. Un alt pas greu, poate ca cel mai greu, a mai trecut in lupta lui cu aceasta boala cumplita.

Sperantele tuturor sunt mari, asa ca ramane sa asteptam voia Domnului, despre care nu cred ca poate fi decat una pe care o gandim cu totii:

ANDREI SE VA FACE BINE!

Pe terasa

Cand ma pregateam sa ma deconectez de pe blog, am primit de la Catalin poza asta, intitulata "Pe terasa". Offf! Nu m-am putut abtine si am vorbit doua vorbe cu Catalin. Andreiut dormea acum. Sa zicem si noi "Ingerasul" si sa ne indreptam spre o alta zi. Mai fara dureri, mai cu ganduri bune.

Doamne, doar cu tine si prin tine!

Bologna, 25.06.2009 - Mesaje scurte, nu grozave

Biopsia

Histopatologicul e prost.

Dimineata

Iar a avut dureri, dar a suportat. Tremura si urla. Dupa a vomat tot. Cand si-a facut efectul calmantul, a mers cu fizioterapeuta.

Impresionanta suferinta, dar mai cu seama lupta lui Andrei. Chiar daca nu toate vestile sunt bune, rugaciunile noastre, la fel de puternice, ii spun lui Doamne-Doamne la unison sa va aduca cu bine si cat mai curand acasa. Va asteptam cu sufletele pline de speranta si mai ales cu dragoste si dor.

Doamne ajuta!

Bologna, 24.06.2009, 22:25

Bologna, 24.06.2009, 22:25

Bun gasit, tuturor!Zi grea pentru noi. Am inceput ziua cu incercarea, la insistentele parintilor de a ne aseza in fundulet pe marginea patului, au inceput dureri crancene, si pana am sunat dupa calmant, pana l-au preparat, parca ar fi trecut o eternitate. Tare rau i-a fost. Dar dupa ce si-a facut efectul calmantul, a venit fizio si s-a mutat dintr-un pat in celalalt. Singur, nu a vrut nici un ajutor. Plange zilnic ca vrea acasa.Dupa pranz, s-a ambitionat el, si s-a ridicat in fundulet vrand sa se dea jos din pat si iar dureri mari, mari de tot. Printre urlete, cand nu bea apa, s-a intors spre mine si mi-a spus ca "Dumnezeu este cu mine" si a inceput iar sa tipe, iar apoi mi-a mai spus ceva ce nu voi uita niciodata: "te iubesc mult, tati". Dupa experienta asta am vorbit cu toata lumea si acum ii fac din 4 in 4 ore calmant, asa ca nu-l mai doare. Maine ii repeta analizele de sange si radiografia toracica. Acum tocmai s-a trezit si vine asistentul sa-i ia tensiunea, pulsul, temperatura,... nu le stiu pe toate.Dumnezeu sa ne apere pe toti!

Catalin

In sfarsit, mesajul de ieri

Bologna, 23.06.2009, 20:15

Buna seara,

E seara si suntem toti in camera de la etajul 3. Azi i-au scos drenele, si am asistat la operatie, desfasurandu-se in ATI. I-am tinut mana stanga ridicata, in timp ce alta doctorita, de aceasta data, ii scotea drenele. Am vazut si cicatricea operatiei si e mare, si urata. La o ora dupa aceasta l-au transferat pe sectie. Tare rau i-a parut ca pleaca din ATI, se simtea foarte protejat iar de noi tratat cu f. multa atentie. Inainte de plecare a venit fizio – dar am pasat-o ca de abia se trezise din anestezie. A fost tare speriat cand l-au mutat de pe un pat pe altul, desi, cu foarte multa atentie si iubire l-a tratat asistentul care era azi de servici. Oricum, omul era cu morfina in buzunar si preventiv i-a injectat 1ml inainte de a-l transborda.
Am ajuns repede sus, unde au inceput sa se perinde asistente dupa asistente – mama ce obositor – prea multa atentie strica si pana nu le zambesti si nu sunt convinse ca esti bine nu pleaca. A facut putina febra si il supara mult gatul, fie de la tubul din operatie fie de la mucozitatile din plaman, care probabil nu le-a eliminat in intregime. Doctorita de azi ne-a spus ca plamanul stang era comprimat de tumora si nu mai functiona, iar la ora actuala exercitiile sunt pentru a-l umfla ca sa ocupe cutia toracica. Deci l-au trecut pe antibiotic si i-au continuat aerosol pentru gat.
Ne-a vizitat azi si Nicoleta Maxim, care ne-a ajutat cu traducerea fizio-terapeutei. Era iar foarte nervos Andrei, deci iar nu a vrut fizioterapie, a suflat de cateva ori. Cat despre ridicat in fundulet, nici gand, prea obosit. S-a ridicat pe marginea patului la insistentele fizioterapeutei, dar il dureau ingrozitor picioarele si doamna a fost de acord sa se aseze la loc in pat. Nicoleta i-a vorbit foarte frumos lui Andrei, intelege probabil mai bine decat oricine ce simte, si el, stiind prin ce a trecut fetita asta, asculta sfaturile ei.
Dar tot travaliul asta-l oboseste, asa ca de abia astepta putina liniste, care-a venit in curand. I-am cumparat o jucarie si ne-am apucat sa ne jucam impreuna – este o masinuta de construit – n-am terminat-o inca, pentru ca a obosit. Si tare mult a transpirat, asa ca a vrut musai sa schimbe paturile. Si a facut-o singur, toata fizioterapia a facut-o trecand dintr-un pat in altul (3 metri de mers pe jos) – un pas mic pentru omenire dar mare pentru Andrei.
Acum doarme, a obosit ingrozitor mergand de la un pat la celalalt. A si mancat putin, si e slabit rau. Gilda e inca traumatizata de cat de slab l-a vazut acum. Tocmai imi zice ca nu l-a vazut in viata ei asa.
In continuare ne ajuta enorm infirmiera romanca din ATI – trece si la intrarea in schimb si la iesire si ne tot intreba ce ne mai trebuie. Azi i-a mai adus un cadou. Si sucuri, si prezenta ei, ca stim ca nu suntem singuri aici. Vorbeste italiana si intrebam multe prin ea.
Acum doarme, e linistit si apucam si noi parintii sa vorbim. Sunt multi romani aici la tratament cu citostatice.

Doamne ajuta!
Catalin

Completare din alt mail de azi:

Am incercat dimineata sa stam in sezut si durerile au fost groaznice. I-au facut morfina. Apoi a mers cu fizio de la un pat la altul. A mai incercat sa se traga pe margine si aceleasi dureri. Acum e sedat si doarme.

Bologna, 23.06.2009

Febra. Dureri in gat de la tuburi si de la operatie. Nu am vesti mai multe. Mijloacele de comunicare dau tot felul de erori. Textul scris de Catalin nu poate fi descifrat. O combinatie de simboluri care probabil spune mai mult. Ce poate fi mai mult decat aceasta fotografie?! Revin cu vestile lor indata ce le voi primi.

Vreau sa postez aici unul dintre mesajele pe care le-am primit zilele trecute si care-i este adresat tot lui Andrei, de la prietena (deja) lor, Roxana Gauianu:

"Te rugam Doamne, vindeca durerea acestui copil ANDREI. Alunga de la el toata boala si toata neputinta. Tu, care esti doctor al sufletelor si al trupurilor, arata si acum puterea milostivirii Tale. Vindeca-l pe el, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu rugaciunile pe care le inalti inaintea Fiului Tau si Dumnezeului nostru.

O, Doamne Iisuse Hristoase, primeste putina noastra rugaciune pentru copilul acesta ANDREI, stinge-i focul ce l-a cuprins, inceteaza-i boala, ridica-l din patul durerii, intru marirea Ta.

Ca Tu esti Cel Care vindeci neputintele, Hristoase Dumnezeule si Tie marire inaltam in vecii vecilor. Amin!"

Azi e sarbatoare. Sa ne rugam din tot sufletul pentru Andrei! Auzi-ne Doamne ruga!

Intre timp am vorbit cu "Dumitrestii" la telefon. Doamne, ce emotie si ce bucurie! M-am conversat si cu Andrei, care mi-a spus ca e mai bine si ca saptamana asta, nu cea viitoare (cum retinusem eu) se intorc acasa. Apoi, din discutiile cu Gilda am inteles ca intr-adevar asa le-a spus Prof. Briccoli, numai ca Andrei trebuie sa se mai intremeze putin, sa poata pleca pe picioare si sa fie in stare sa reziste in sezut cel putin 2 ore cat va dura zborul. In acest sens li se va elibera si o adeverinta, fara de care compania de transport aerian nu-i primeste. Altfel, e bine ca sunt toti trei impreuna, fiindca, asa cum bine s-a inteles din corespondentele lor, cat timp a stat la terapie intensiva nu se puteau reuni niciodata in 3. Cam atat.

Bologna, 22.06.2009, 17:40

Bologna, 22.06.2009, 17:40

Buna seara,

Va scriu acum pentru ca nu stiu daca o voi putea face diseara, si cred ca pana maine seara nu vom mai comunica decat sporadic prin ceva sms-uri sau mail-uri scurte.
La pranz l-am gasit prost dispus pe Andrei, fara sa fie nervos, ci obosit, cu o stare de disconfort. Se schimba foarte usor starile lui. De abia se trezise, statea intr-o pozitie destul de rea, si parca ar fi fost iar plictisit. Mi-a spus ca are gatul infundat. Eh, cum sa explic asta italienilor. Oricat de simpatic le-ar fi Andrei (pardon, Nicolai – asa il striga asistentii) n-am putut arata altceva dacat sugrumarea. Au inceput sa ma intrebe una, alta, si neintelegand, au inceput sa-l pipaie pe Andrei: aici, sau aici, sau aici – si le-a aratat baiatul unde simte, au facut ei nu stiu ce smecherie si i-a fost mai bine. Fiind eu stresul lui, l-am pus sa exerseze respiratia – nici gand, a inceput sa-mi planga si … m-am lasat eu pagubas. Mai, dar tu ai mancat ceva? Nu, si nu in cuvinte, ci dand din cap. Iar i-am facut morala, ca pana la urma sa-mi zica, numai de-as tacea, ca va manca niste pure mai tarziu. Unul dintre asistenti i-a adus ieri un DVD portabil si filme, asa ca m-a pus acum sa-l instalez. Si cum vazuse ca am vrut seara trecuta sa iau un film din teanc, iar a lasat de la el si am pus filmul ce voiam sa-l vad eu. Realizand dupa vreo 10 minute ca el stie pe dinafara filmul, si ca nu il mai atrage deloc, l-am mai lasat inca vreo 5 minute – asta numai ca el imi povestea inainte ce se intampla in film, astfel vorbind – dupa care l-am schimbat cu "Vanatorul de Fantome", cel pe care voia el sa-l vada, si care-i place tare mult. Si cum m-am asezat dupa patul lui, am zis ca nu vad prea bine si ca nu inteleg, si iar a povestit ce se intampla acolo. Si toate numai ca vazusem ca respira mai bine cand vorbeste – deci nu ca m-a dus pe mine capul ci de frica, pentru ca sunt momente cand respira foarte prost, desi monitorul arata ca se oxigeneaza bine. Si tot in timpul asta am descoperit o basicuta la picior pe care am dezinfectat-o si am facut putina toaleta, si numai ce apare Gilda. Si, spre surprinderea si mandria mea, i-a parut tare rau ca plec, asa ca sper sa stau mai mult in seara asta cu el, fie si daca nu toata noaptea.
Maine avem iar zi lunga, pentru ca il vor anestezia iar ca sa-i scoata drena de la pleura. Anestezistul mi-a spus ca depinde de radiografia de maine dimineata, dar cred ca maine se va scoate. Profesorul Briccoli ne-a trimis mesaj ca sa ne facem bagajul, din punctul dumnealui de vedere, de miercuri putem pleca. Vom "temporiza" insa plecarea ca inca nu l-am vazut nici mergand si nici fara calmante – nici nu stiu ce sa-i dau daca are dureri. Am rugat prietena ce s-a ocupat de bilete la venire sa rezerve pentru vineri. De fapt, acum realizez ca la aceasta companie, cu care zburam, nu se fac rezervari ci doar se cumpara, pur si simplu. Da, trebuie sa sun, sa stabilim detaliile. Pe joi speram sa primim si rezultatul biopsiei, pentru ca Doctorita noastra sa stie ce are de facut in continuare. Asa ca ma retrag acum, ma pregatesc sa merg la el.

Doamne ajuta!
Catalin