miercuri, 24 iunie 2009

In sfarsit, mesajul de ieri

Bologna, 23.06.2009, 20:15

Buna seara,

E seara si suntem toti in camera de la etajul 3. Azi i-au scos drenele, si am asistat la operatie, desfasurandu-se in ATI. I-am tinut mana stanga ridicata, in timp ce alta doctorita, de aceasta data, ii scotea drenele. Am vazut si cicatricea operatiei si e mare, si urata. La o ora dupa aceasta l-au transferat pe sectie. Tare rau i-a parut ca pleaca din ATI, se simtea foarte protejat iar de noi tratat cu f. multa atentie. Inainte de plecare a venit fizio – dar am pasat-o ca de abia se trezise din anestezie. A fost tare speriat cand l-au mutat de pe un pat pe altul, desi, cu foarte multa atentie si iubire l-a tratat asistentul care era azi de servici. Oricum, omul era cu morfina in buzunar si preventiv i-a injectat 1ml inainte de a-l transborda.
Am ajuns repede sus, unde au inceput sa se perinde asistente dupa asistente – mama ce obositor – prea multa atentie strica si pana nu le zambesti si nu sunt convinse ca esti bine nu pleaca. A facut putina febra si il supara mult gatul, fie de la tubul din operatie fie de la mucozitatile din plaman, care probabil nu le-a eliminat in intregime. Doctorita de azi ne-a spus ca plamanul stang era comprimat de tumora si nu mai functiona, iar la ora actuala exercitiile sunt pentru a-l umfla ca sa ocupe cutia toracica. Deci l-au trecut pe antibiotic si i-au continuat aerosol pentru gat.
Ne-a vizitat azi si Nicoleta Maxim, care ne-a ajutat cu traducerea fizio-terapeutei. Era iar foarte nervos Andrei, deci iar nu a vrut fizioterapie, a suflat de cateva ori. Cat despre ridicat in fundulet, nici gand, prea obosit. S-a ridicat pe marginea patului la insistentele fizioterapeutei, dar il dureau ingrozitor picioarele si doamna a fost de acord sa se aseze la loc in pat. Nicoleta i-a vorbit foarte frumos lui Andrei, intelege probabil mai bine decat oricine ce simte, si el, stiind prin ce a trecut fetita asta, asculta sfaturile ei.
Dar tot travaliul asta-l oboseste, asa ca de abia astepta putina liniste, care-a venit in curand. I-am cumparat o jucarie si ne-am apucat sa ne jucam impreuna – este o masinuta de construit – n-am terminat-o inca, pentru ca a obosit. Si tare mult a transpirat, asa ca a vrut musai sa schimbe paturile. Si a facut-o singur, toata fizioterapia a facut-o trecand dintr-un pat in altul (3 metri de mers pe jos) – un pas mic pentru omenire dar mare pentru Andrei.
Acum doarme, a obosit ingrozitor mergand de la un pat la celalalt. A si mancat putin, si e slabit rau. Gilda e inca traumatizata de cat de slab l-a vazut acum. Tocmai imi zice ca nu l-a vazut in viata ei asa.
In continuare ne ajuta enorm infirmiera romanca din ATI – trece si la intrarea in schimb si la iesire si ne tot intreba ce ne mai trebuie. Azi i-a mai adus un cadou. Si sucuri, si prezenta ei, ca stim ca nu suntem singuri aici. Vorbeste italiana si intrebam multe prin ea.
Acum doarme, e linistit si apucam si noi parintii sa vorbim. Sunt multi romani aici la tratament cu citostatice.

Doamne ajuta!
Catalin
Completare din alt mail de azi:
Am incercat dimineata sa stam in sezut si durerile au fost groaznice. I-au facut morfina. Apoi a mers cu fizio de la un pat la altul. A mai incercat sa se traga pe margine si aceleasi dureri. Acum e sedat si doarme.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu