Hristos a Inviat!

Am ajuns din nou acasa deoarece medicii au anulat operatia programata miercuri, din mai multe motive:
- doresc sa aibe consimtamantul scris al ambilor parinti in ceea ce priveste acordul operatiei, sa fie siguri ca noi am inteles riscurile pe care le prezinta o astfel de operatie;
- doresc sa stranga cea mai buna echipa de medici( chirurgi si anestezisti), dar pentru ca este o saptamana cu multe sarbatori importante, unul dintre medici nu este disponibil;
astfel ca operatia s-a amanat pentru luni, urmand ca duminica dupa-amiaza sa ne internam.

Astazi sefa de sectie pe oncologie a dorit sa poarte o discutie cu mine, alaturi de un translator. Si cum Dumnezeu intotdeauna are grija de toate, mi-am amintit ca intr-o anumita cladire din acel imens spital, lucreaza o doamna de origine romana, pe care Catalin a descoperit-o odata intamplator, citind placutele de la fiecare usa si observand ca are nume romanesc, a ciocanit la usa si a indraznit s-o intrebe daca stie cumva limba romana; la inceput a sovait , dar pana sa raspunda Catalin i-a luat-o inainte si i-a spus: eu sunt roman si sunt cu copilul la tratament aici in spital si am vrut doar sa va salut, atunci doamna s-a prezentat si i-a dat numele si numarul de telefon de interior.
Mi-am amintit acum de acel biletel si i l-am dat doctorei sa incerce sa o sune, sa vada daca poate sa ne ajute cu traducerea si bineinteles ca a venit.

Revenind la discutia cu doctora sefa, aceasta a dorit sa-mi prezinte situatia actuala a lui Andrei, si anume faptul ca metastazele la plamanul drept au evoluat, aparand la CT doua noi pete, chiar si dupa o cura de chemo. Incerca sa ma faca sa inteleg ca situatia actuala e destul de grava si ca riscurile operatiei sunt foarte mari.

I-am spus ca sunt constienta de tot ceea ce spune si nu avem alternativa. Operatia este singura lui sansa de supravietuire, stiu ca organismul lui nu raspunde asa cum trebuie la chemo; de ce? asta numai Dumnezeu stie. I-am asigurat ca si sotul meu are aceeasi opinie. Insa au dorit, daca se poate, sa vina si sa purtam vineri o discutie si cu chirurgii si anestezistii care il vor opera pe Andrei. M-a intrebat de starea lui Andrei din ultimele zile si i-am explicat ca in ciuda tuturor rezultatelor analizelor, copilul meu nu prezinta nici cel mai mic semn ca ar suferi de ceva. Duminica a mers si alergat 8 ore intr-un parc imens din Munchen si nu s-a plans nici macar de oboseala. De aceea am incheiat discutia cu doctora intr-o nota foarte optimista, spunandu-i doar atat: stiu ca suntem pe mana unor doctori foarte buni si mai stiu ca acolo sus cineva il iubeste pe Andrei foarte mult si am credinta ca totul va fi bine.
Cam atat despre ziua de azi.
Va transmit tuturor o parte din vointa si dragostea lui Andrei pentru viata asta!
Gilda