Parintii sunt la pamant asistand neputinciosi la suferinta lui Andrei

Buna seara,

Ziua de azi nu aduce foarte multe schimbari, inca este intubat tot pe gura, pe nas, la ambii plamani si jos, are doua catetere montate unul nou pe fata si altul pe spate in coloana pt calmant si nenumarate branule. Este anesteziat mai tot timpul si s-a mai desumflat un pic.
Va multumesc pentru incurajari, dar sincer va spun ca nu exista cuvinte pe care sa le rostesti in astfel de situatii. Oameni buni, treziti-va, suntem atat de mici in fata puterii lui Dumnezeu! Problema este ca nu inteleg ce vrea Dumnezeu de la mine. Sunt omul care dau tot la schimb pentru viata copilului meu, inclusiv viata mea. Daca cineva stie sa-mi spuna doar ce trebuie sa fac, atat as vrea sa stiu. I-am soptit la ureche azi lui Andrei ca el trebuie sa lupte pentru viata lui, eu doar sunt alaturi sa-l ajut, dar sa nu renunte ca am nevoie de el. Sa-l roage el pe Dumnezeu sa ne ierte pe noi parintii, care am gresit atat de mult, ca poate pe el il aude. In rest nu am cuvinte sa descriu cele 10 ore pe care le petrecem in picioare langa patul lui.
Astazi a venit prof. oncolog sa se intereseze de starea lui Andrei, dupa care a stat de vorba si cu noi. Catalin vorbea de tratamente, iar ea zicea ceva de recuperare sa plecam acasa si sa venim peste cateva saptamani. Pe scurt avea o parere foarte pesimista, lucru pe care eu l-am simtit din tonul vocii. La final i-am zis lui Catalin sa intrebe ce sanse de revenire ii da copilului nostru, pentru ca aveam impresia ca ne trimit la plimbare. Insa ei s-au ferit sa faca afirmatii in acest moment.
M-am tot gandit la ziua de ieri, mai bine zis la nenoricirea de ieri cu operatia. Initial am fost foarte furioasa pe ei, dar am realizat ca pana la urma acest incident se putea intampla oriunde m-as fi dus, chiar si italienii mi-au oferit informatii despre acest risc cu tubul, deci clar asa a vrut Dumnezeu sa sufere copilul meu.
L-a vizitat si profesorul, chirurgul care a remarcat ca e mai bine copilul fata de ieri si ca incearca maine sa-i scoata dreana de la plamanul stang, primul operat. A trimis pe cineva de la ecograf cu aparatul ambulant sa-i faca ecografie si el spunea ca in seara asta plamanul arata bine, nu mai prezinta acumulari lichidiane.
Maine ar trebui sa primim si rezultatul biopsiei la plamani.

............

Oameni buni, asta am gasit acum, dimineata pe mail de la ei. Au fost niste probleme "tehnice" de expediere (cred), caci in loc de un mail am primit 5, in diverse etape de scriere. Nici acesta pe care l-am postat nu era finalizat, motiv pentru care astept sa vad daca va aparea si o oarecare continuare. In mare, vestile sunt clare, triste oricum si nu stiu cat ar schimba continutul lor o eventuala completare. Ne rugam doar sa se intample BINELE la capatul acestei suferinte (a copilului si a parintilor). Nu suntem indreptatiti sa judecam si nici sa ne dam cu presupusul. Apoi referitor la incurajari, Gilda are dreptate. Eu una sunt "artista" la acest domeniu (trista gluma...), dar sufletul meu imi spune de fiecare data ca trebuie sa transmit atat cat pot bine de la mine catre cel in nevoie. Am inteles pana si eu ca in asemenea momente, si incurajarile astea pot obosi, pot chiar sa doara, motiv pentru care am decis sa ma limitez la asteptarea vestilor lor, la transmiterea gandurilor de tipul "cu ce putem sa va ajutam, fizic, material, sau cum sa mai ma exprim...?" si "suntem aici!", iar in rest sa ma rog impreuna cu fiica-mea si cu voi de altfel ca sa fie BINE.

Doamne, auzi-ne!!!!

R.

.............................................................

Starea lui Andrei este critica, are dureri mari si moralul...

Ai lui sunt la pamant. Nicio vorba nu-i mai poate incuraja.

Numai o minune i-ar putea scoate din starea asta. Doar ca pana la minune, raman la parerea ca au nevoie mare si de noi. Chiar daca pe moment simt ca vorbim fara sa stim ce spunem (lucru care e pe cat de adevarat, pe atat de acceptabil in conditiile unei asemenea dureri), sunt convinsa ca in sufletul lor simt ca le suntem aproape si ca oricand pot intinde mana intru chemare de ajutor.

Ne tot gandim si la bani si nu am reusit sa aflam de la ei cum si cat timp se mai descurca cu ceea ce mai au... N-ar strica poate sa transmiteti din mail in mail si conturile care sunt postate pe blog.

Mailul mult asteptat de la Gilda

Buna seara,

A doua operatie a lui Andrei din Germania a fost un esec. Inca de dimineata starea lui fizica si psihica nu au fost bune. De sambata noaptea Andrei avea insomnii si aseara a trebuit sa-i dea doua medicamente pt somn. Dimineata s-a sculat la ora 6, fericit ca macar a reusit sa doarma o jumatate de noapte, insa l-au apucat durerile de spate si o tuse iritativa de nu putea respira. Am anuntat medicii si a facut de doua ori aerosol si pana la urma au reusit sa-i calmeze cat de cat tusea, insa dupa parerea noastra, a mea si a lui Cata, copilul nu era astazi de operatie, dar din nefericire, cei doi profesori care il operau astazi de dimineata nu au mai venit sa-l vada, iar doctora care a venit de dimineata la vizita nu a facut decat sa-i calmeze tusea. Nu stiu daca a informat profesorii despre starea lui Andrei. Operatia oricum a intarziat. Dupa doua ore a iesit unul dintre chirurgi si a spus ca deocamdata i-au inlocuit cateterul, insa nu stiu sigur daca starea lui Andrei le va permite sa continue operatia si ca ne roaga sa nu stam in sala de asteptare, ci sa ne mai plimbam ca oricum mai dureaza.
Am plecat sa lamurim cu banii ca deja fiecare zi de spitalizare ridica costurile si am ajuns de la 19000 la 27ooo de euro. Cand ne-am intors, ne-au comunicat ca anestezistul incearca sa introduca tubul la plamani, deci clar operatia continua. Dupa cateva ore a iesit prof. chirurg si ne-a anuntat ca nu au reusit sa curete plamanul, deoarece au aparut complicatii in timpul introducerii tubului, iar starea lui Andrei nu a permis sa se continue operatia. Nu am inteles prea multe de la prof. insa lucrurile s-au lamurit cand am ajuns la ATI si am vazut copilul. Se pare ca anestezistul a dat rateu cu tubul si a perforat plamanul drept si acum copilul este umflat ca un cimpoi si s-a ales cu alta drena si la celalalt plaman.
Suntem speriati de starea copilului, de faptul ca nu intelegem nimic din ce se intampla si nu stim ce urmeaza. In seara asta probabil au fost anuntati cei mari din conducerea clinicii, ca au venit la noi la ATI si ne-au chestionat si ne-au zis ca acum trebuie sa asteptam refacerea completa a plamanului stang, primul operat, si ca luni se vor intalni toti medicii pentru a se hotara ce trebuie facut. Probabil vor incepe sa faca cateva sedinte de chimio si apoi sa-l opereze daca va mai fi nevoie.
Intre timp eu nu mai stiu cum sa-i ridic moralul lui Andrei. I se citeste suferinta pe chip, lacrimile sunt uscate pe obraji, vrea acasa cu disperare.
Iubeste viata si lupta pentru ea, dar nu mai suporta suferinta. M-a intrebat ieri daca se vor termina toate astea odata. Atatea operatii, atata durere, atatea medicamente, spitale, etc....
Iar eu il intreb pe Dumnezeu cum sa fac sa transfer toata suferinta lui la mine. Ma rog sa-mi arate calea prin care pot sa-i preiau crucea, cineva sa ma ajute si pe mine sa-mi spuna ce trebuie sa fac ca, Andrei sa nu mai sufere atat, cum sa-l induplec pe Dumnezeu sa ma ierte, fac orice sacrificiu numai sa-mi spuna ce trebuie sa fac.
Cam atat am avut sa va spun in seara asta. Cat este la ATI nu pot ramane noaptea langa el, cand il da pe sectie pot sta cu el, dar nu am internet.

Faca-se voia Domnului!

Gilda



Chiar daca multi ar zice ca nu mai putem deschide gura in clipe ca astea, nu pot sa nu vorbesc cu voi, cu foarte dragii mei de care ma simt ATAT de aproape. Asa ca:

Gilda, draga mea Gilda, suferinta mai mare decat acesta de a asista inutila la durerea copilului tau, nu cred ca-ti poate da Dumnezeu. Ca sa-l usurezi pe Andrei laundu-i asupra ta ale lui chinuri..., e clar ca Dumnezeu nu accepta. Continua sa fii acolo, aproape si sa-i transmiti putere, cat mai multa putere! Mai mult decat atat NIMENI nu intelege. Dar ce mai intelegem din viata asta?!... Inainte sa plece Catalin am avut cateva schimburi de vorbe, idei., destul de sarace e drept. M-a cutremurat, dar nu aveam niste replici prea logice nici eu. Iii intelegeam durerea, chiar i-o intelegeam foarte mult. Doar ca imi era frica vazandu-l atat de derutat, cum multora ni se intampla la necazuri mari. Tot ce am putut sa spun atunci, ca si acum este: numai Dumnezeu stie ce vrea, stie cum e mai bine, iar voi... fiti BUNI! Nu va pierdeti speranta si nici gandul important ca, la urma urmei, Doamne-Doamne le aranjeaza pe toate (chiar daca ce stie El ca e binele, e greu de inteles pentru noi).
Lui Andrei aproape ca nu-i pot adresa nicio vorba. El e deja mult prea sus fata de noi astia de rand, incat plec capul dinainea lui, dar strig din tot sufletul: PUTERE PUIULE, PUTERE BARBATE! Poti si tu! Aminteste-ti ca altii au reusit sa invinga boala asta. Nici lor nu cred ca le-o fi fost usor.

Cu multa dragoste de prietena, sora, mama, om, etc.
Si in loc de buna ziua, de la revedere, de orice salut,
MULTA, MULTA SANATATE!!!

R.

AZI - operatia la plamanul drept.

Dupa putinele randuri de azi dimineata, dupa rugile tuturor catre Dumnezeu, vestile de seara sunt destul de triste. La ora 5 (17) fara cateva minute sms-ul din Germania spunea ca medicii nu au putut sa-i curete plamanul, deoarece starea lui Andrei nu a permis interventia necesara. Acum este deja la terapie intensiva, iar ai lui nu stiu decat ca trebuie sa astepte sa afle ce urmeaza. Din nou ajungem la gandul ca nu ne putem nici macar imagina ce e acolo, in sufletele lor si singurul lucru constient care-mi vine in minte este ca

NU NE PIERDEM SPERANTA IN DUMNEZEU.

Eu voi fi aici pana tarziu in noapte si va voi da de veste atat cat se va putea afla de la ei.

Da-le Doamne SANATATE!!!

Nelinistile generate de asemenea vesti ne-au framantat pe multi dintre noi continuu de la aflarea lor. Toata lumea se ruga si se intreba: si ce face acum? cand il mai pot opera? ce a insemnat ca nu a rezistat din cauza starii lui? Toti insa s-au ferit sa-si dea cu presupusul. Nu era cazul. Dupa cateva ore bune, in care ne-am tot cautat unii pe altii pe internet si la telefoane, ne-am luat inima-n dinti si am indraznit sa-i apelam pe ei direct (o vreme ezitase toata lumea, caci in situatia lor numai de intrebari si de raspunsuri nu-ti arde). Gilda nu a intarziat sa raspunda:

"Acum plecam de la spital. Va scriu pe E-mail la noapte."

Ce ramane de facut decat sa ne continuam rugaciunile si sa asteptam vestile?! Eu sper sa fiu pe baricade, dar in caz contrar, maine in zori veti avea mesajul parintilor lui Andrei AICI.

Doamne, lumineaza noaptea asta si da-i acestui copil nevinovat SANATATE!!!
ANDREI VREA SA SE FACA BINE!!!
Pana si noi, muritorii de rand am inteles asta, asa ca TU, BUNULE,
aranjeaza sa fie bine, caci puterea si viata TU ESTI!!

MARTI , 09 martie 2010

AZI - operatia la plamanul drept.

Sa ne rugam pentru SANATATE!!!

Doamne ajuta!!!

Ultimele noutati

Asa cum din tot sufletul ma rugasem ieri si cum sperasem sa se intample (sigur ca ei, acolo, au fost primii care s-au rugat pentru asta), Gilda a fost lasata sa ramana permanent cu Andrei, lucru posibil la sectia de chirurgie, nu si la terapie intensiva. Asta e foarte important!!! Sa-i fie tot timpul aproape copilului.
Azi dimineata, intr-un sms scurt ea mi-a confirmat acest fapt. Apoi mi-a scris ca fizic e mai bine, dar cu moralul... "la pamant".

ESTE POSIBIL sa fie operat maine si la celalalt plaman.

Mai mult deocamdata nu stiu, dar sunt aici si va tin la curent cu tot ceea ce aflu. Va multumesc in numele lor pentru toate gandurile bune!

Cu Dumnezeu, INAINTE!!!!!!

R.

Vesti de la Catalin

Voua, tuturor celor care, cu sufletul la gura urmariti vestile de aici, incerc sa va transmit cat mai "curat" ceea ce am primit prin mesajele "mobile" ale lui Catalin.
Ce am inteles eu sunt urmatoarele:

• Andrei a fost mutat la sectia de chirurgie, deoarece la terapie intensiva nu mai aveau loc din cauza multor urgente si la afirmatia medicilor ca el e binisor;
• Tuseste, scuipa sange si are un pic de temperatura;
• Maine vor reveni profesorii sa-l vada, prilej cu care ii vor anunta si data urmatoarei operatii;
  
• Moralul lui este la pamant si "are o stare destul de ciudata";
• Nu a putut manca.
  

Asteptam cu totii BINELE si ne rugam in continuare din tot sufletul pentru Andrei, dar si pentru parinti. Gilda inteleg ca nu se misca de acolo, iar Catalin, doar pentru rezolvarea vreunei probleme de maxima necesitate. Probabil ca nemaifiind la terapie intensiva Gilda va putea ramane si peste noapte. Sper tare mult sa reuseasca, caci ceea ce ii transmite ea copilului ei fiindu-i aproape, e o mare putere de care Andrei are atata nevoie.

Daca vreti sa le transmiteti ceva, nu ezitati sa folositi rubrica de comentarii de mai jos, de sub postare. A fost setata sa functioneze in cel mai usor mod. E drept ca nu le mai e lor gandul la blogul asta acum, dar stiu ca Gilda isi mai arunca cate un ochi (bineinteles, daca trece pe acasa). Sigur au si ei nevoie de imbarbatari si vorbe bune.
Venit la un moment dat la doamna unde sunt gazduiti dupa ceva... bandaje, Catalin mi-a mai lasat un mesaj scurt, care, ca si celelalte ale lui dealtfel, mi s-a parut tare... speriat, ingrijorat, trist. E firesc. Nici nu ne putem imagina ce e in sufletele lor... Fereasca Dumnezeu pe toata lumea!

Asa ca:

Dumnezeu sa le fie aproape!!!
MULTA SANATATE!!!

VESTI NOI de sambata seara

Buna seara!

Azi a fost o zi mai bunicica pentru Andrei, care face progrese. Programul la ATI este 8 - 20.00 cu pauza intre 14 - 16 cand trebuie sa parasim ATI.

Astazi l-am gasit treaz cand am ajuns, era necajit din cauza tubului din gat, incerca sa tuseasca si nu putea. Pana la urma asistenta care a fost de dimineata a intrebat medicul, dupa care au venit si i-au scos tubul. Este foarte bine ingrijit, i se acorda o atentie deosebita din partea medicilor. A inceput sa tuseasca si sa expectoreze sange, Catalin spune ca este de la plaman eu cred ca este de la rana facuta pe gat de la tub, mai ales ca se plange ca il doare rau gatul.

Starea lui fizica sa zicem ca este spre bine fata de ieri, insa la capitolul moral sta mai rau. Azi l-a intrebat pe Catalin cate ore a durat operatia. Dupa ce i-a raspuns, fiind intrebat ce importanta aredurata pentru el, ne-a raspuns:
"...Asa, ca sa-i spun lui Dumnezeu cate ore am stat cuminte."
Ne cere sa vorbim cu doctorii sa-i dea si lui voie acasa. Cand Catalin i-a spus ca trebuie sa mai avem putina rabdare, Andrei a raspuns ca de un an tot are rabdare.

La un moment dat, ne-a spus foarte surprins ca, spre deosebire de operatia din italia ,acum nu are dureri, chiar era uimit ca nu simte nimic la opertie si nu-l doare deloc. I-am explicat ca la picioarele lui se afla un aparat din care pleaca un fir care este conectat la el prin spate( cateter epidural) si care pompeaza in interior calmantul dupa un anumit program.

Azi Catalin l-a pregatit pe Andrei ca urmeaza saptamana viitoare sa-l anestezieze din nou ca sa-i scoata cateterul si sa-i monteze altul, fapt care este adevarat. Ceea ce nu am putut sa-i spunem direct este ca urmeaza operatia la celalalt plaman si sunt nevoiti sa scoata cateterul si sa monteze altul in alt loc. Nu a comentat nimic, sa speram ca a inteles sau poate ca stie deja mai multe decat credem noi.

Este din ce in ce mai matur in gandire si ne uimeste in fiecare zi. Azi stateam unul pe o parte si celalat pe cealalta parte in jurul patului si ne certam care sa se duca la pranz la masa, ca nu vroia nici unul sa plece de langa el. Ne trimiteam unul pe altul la care, el ne-a zis sa terminam cu cearta ca suntem destul de maturi ca sa putem lua o decizie. Apoi a luat mana mea si mana lui ta-su si le-a unit punandu-si si el manuta deasupra. Dupa aceea i-a spus lui Catalin sa nu mai plece din Germania decat odata cu noi.

..............................................................

Ieri am fost tare speriata, cand am ajuns de dimineata copilul dormea profund am tot incercat sa-l trezesc si sa vorbescb cu el, insa nu reactiona in nici un fel. Au venit medicii la vizita (vreo 4-5) si nu intelegeam decat cuvantul metastaza, repetat de foarte multe ori, dupa care o asistenta m-a intrebat la ce ora vine translatorul, ca doctorii vor sa discute cu parintii. Pe moment nu am stiu ca sa spun, dupa care s-a fixat intalnirea la ora 14. Dupa ce au plecat am incercat iarasi sa-l trezesc pe Andrei si nu a reactionat in nici un fel, sincer va spun ca gandul mi-a fost ca daca a intrat in vreo coma si astia nu-mi spun nimic pana nu vine translatorul. Am inceput sa plang langa el si i-am zis la ureche sa nu ma lase singura ca el este sprijinul meu la batranete, in momentul acela a deschis ochii s-a uitat la mine si mi-a dat din cap ca:" da".

Intalnirea de la ora 14, din cate am inteles eu de la Ioana, translatorul nostru, a fost cu o doctora de rang foarte inalt din oncologie, care ne-a descris operatia (in ce-a constat), lucru pe care noi il stiam deja de la cei doi prof. chirurgi care l-au operat, insa la sfarsit am bombardat-o si noi cu intrebarile, referitor la ce avem de facut pe viitor. Legat de raze ne-a spus clar ca nici o tehnica de radiatii (novalis sau ...) nu are rezultate la osteosarcom. La momentul de fata ei nu pot face nicio afirmatie legata de viitor, este posibil sa mai faca cateva sedinte de chimio, dar cu totul alte substante fata de cele facute pana acum. Oricum tot in Germania, la Munster.
Este un centru foarte mare specializat numai pe acest tip de cancer - osteosarcom. Aici se aduna informatii din toata lumea legate de aceasta boala si de cazuri diferite care apar. Medicii care l-au operat uvor trimite toate informatiile legate de Andrei, urmand sa primeasca un raspuns pentru viitorul tratament. Cu jumatate de gura au recunoscut ca nu au mai avut un caz similar ca acesta, dar ca vor depune toate eforturile pentru insanatosirea lui.

...................................................

Cam atat pentru azi ca trebuie sa ma odihnesc pentru o noua zi. Sunt multe de povestit dar la momentul de fata nu ma gandesc decat, (si ma rog pentru asta) sa fi ajuns acolo unde trebuie . Nu-mi doresc decat ca Andrei sa fie bine si cu zambetul pe buze, asa cum era el odata. Desi azi mi-a zis la un moment dat ca este fericit. (la ora asta nu imi mai amintesc de ce era)

Am sa mai revin cu informatii dar nu stiu cand sa va spun acum.

Dumnezeu sa ne ajute in continuare!

Gilda