Parintii sunt la pamant asistand neputinciosi la suferinta lui Andrei

Buna seara,

Ziua de azi nu aduce foarte multe schimbari, inca este intubat tot pe gura, pe nas, la ambii plamani si jos, are doua catetere montate unul nou pe fata si altul pe spate in coloana pt calmant si nenumarate branule. Este anesteziat mai tot timpul si s-a mai desumflat un pic.
Va multumesc pentru incurajari, dar sincer va spun ca nu exista cuvinte pe care sa le rostesti in astfel de situatii. Oameni buni, treziti-va, suntem atat de mici in fata puterii lui Dumnezeu! Problema este ca nu inteleg ce vrea Dumnezeu de la mine. Sunt omul care dau tot la schimb pentru viata copilului meu, inclusiv viata mea. Daca cineva stie sa-mi spuna doar ce trebuie sa fac, atat as vrea sa stiu. I-am soptit la ureche azi lui Andrei ca el trebuie sa lupte pentru viata lui, eu doar sunt alaturi sa-l ajut, dar sa nu renunte ca am nevoie de el. Sa-l roage el pe Dumnezeu sa ne ierte pe noi parintii, care am gresit atat de mult, ca poate pe el il aude. In rest nu am cuvinte sa descriu cele 10 ore pe care le petrecem in picioare langa patul lui.
Astazi a venit prof. oncolog sa se intereseze de starea lui Andrei, dupa care a stat de vorba si cu noi. Catalin vorbea de tratamente, iar ea zicea ceva de recuperare sa plecam acasa si sa venim peste cateva saptamani. Pe scurt avea o parere foarte pesimista, lucru pe care eu l-am simtit din tonul vocii. La final i-am zis lui Catalin sa intrebe ce sanse de revenire ii da copilului nostru, pentru ca aveam impresia ca ne trimit la plimbare. Insa ei s-au ferit sa faca afirmatii in acest moment.
M-am tot gandit la ziua de ieri, mai bine zis la nenoricirea de ieri cu operatia. Initial am fost foarte furioasa pe ei, dar am realizat ca pana la urma acest incident se putea intampla oriunde m-as fi dus, chiar si italienii mi-au oferit informatii despre acest risc cu tubul, deci clar asa a vrut Dumnezeu sa sufere copilul meu.
L-a vizitat si profesorul, chirurgul care a remarcat ca e mai bine copilul fata de ieri si ca incearca maine sa-i scoata dreana de la plamanul stang, primul operat. A trimis pe cineva de la ecograf cu aparatul ambulant sa-i faca ecografie si el spunea ca in seara asta plamanul arata bine, nu mai prezinta acumulari lichidiane.
Maine ar trebui sa primim si rezultatul biopsiei la plamani.

............

Oameni buni, asta am gasit acum, dimineata pe mail de la ei. Au fost niste probleme "tehnice" de expediere (cred), caci in loc de un mail am primit 5, in diverse etape de scriere. Nici acesta pe care l-am postat nu era finalizat, motiv pentru care astept sa vad daca va aparea si o oarecare continuare. In mare, vestile sunt clare, triste oricum si nu stiu cat ar schimba continutul lor o eventuala completare. Ne rugam doar sa se intample BINELE la capatul acestei suferinte (a copilului si a parintilor). Nu suntem indreptatiti sa judecam si nici sa ne dam cu presupusul. Apoi referitor la incurajari, Gilda are dreptate. Eu una sunt "artista" la acest domeniu (trista gluma...), dar sufletul meu imi spune de fiecare data ca trebuie sa transmit atat cat pot bine de la mine catre cel in nevoie. Am inteles pana si eu ca in asemenea momente, si incurajarile astea pot obosi, pot chiar sa doara, motiv pentru care am decis sa ma limitez la asteptarea vestilor lor, la transmiterea gandurilor de tipul "cu ce putem sa va ajutam, fizic, material, sau cum sa mai ma exprim...?" si "suntem aici!", iar in rest sa ma rog impreuna cu fiica-mea si cu voi de altfel ca sa fie BINE.

Doamne, auzi-ne!!!!

R.

.............................................................

Starea lui Andrei este critica, are dureri mari si moralul...

Ai lui sunt la pamant. Nicio vorba nu-i mai poate incuraja.

Numai o minune i-ar putea scoate din starea asta. Doar ca pana la minune, raman la parerea ca au nevoie mare si de noi. Chiar daca pe moment simt ca vorbim fara sa stim ce spunem (lucru care e pe cat de adevarat, pe atat de acceptabil in conditiile unei asemenea dureri), sunt convinsa ca in sufletul lor simt ca le suntem aproape si ca oricand pot intinde mana intru chemare de ajutor.

Ne tot gandim si la bani si nu am reusit sa aflam de la ei cum si cat timp se mai descurca cu ceea ce mai au... N-ar strica poate sa transmiteti din mail in mail si conturile care sunt postate pe blog.