Buna seara,

A doua operatie a lui Andrei din Germania a fost un esec. Inca de dimineata starea lui fizica si psihica nu au fost bune. De sambata noaptea Andrei avea insomnii si aseara a trebuit sa-i dea doua medicamente pt somn. Dimineata s-a sculat la ora 6, fericit ca macar a reusit sa doarma o jumatate de noapte, insa l-au apucat durerile de spate si o tuse iritativa de nu putea respira. Am anuntat medicii si a facut de doua ori aerosol si pana la urma au reusit sa-i calmeze cat de cat tusea, insa dupa parerea noastra, a mea si a lui Cata, copilul nu era astazi de operatie, dar din nefericire, cei doi profesori care il operau astazi de dimineata nu au mai venit sa-l vada, iar doctora care a venit de dimineata la vizita nu a facut decat sa-i calmeze tusea. Nu stiu daca a informat profesorii despre starea lui Andrei. Operatia oricum a intarziat. Dupa doua ore a iesit unul dintre chirurgi si a spus ca deocamdata i-au inlocuit cateterul, insa nu stiu sigur daca starea lui Andrei le va permite sa continue operatia si ca ne roaga sa nu stam in sala de asteptare, ci sa ne mai plimbam ca oricum mai dureaza.
Am plecat sa lamurim cu banii ca deja fiecare zi de spitalizare ridica costurile si am ajuns de la 19000 la 27ooo de euro. Cand ne-am intors, ne-au comunicat ca anestezistul incearca sa introduca tubul la plamani, deci clar operatia continua. Dupa cateva ore a iesit prof. chirurg si ne-a anuntat ca nu au reusit sa curete plamanul, deoarece au aparut complicatii in timpul introducerii tubului, iar starea lui Andrei nu a permis sa se continue operatia. Nu am inteles prea multe de la prof. insa lucrurile s-au lamurit cand am ajuns la ATI si am vazut copilul. Se pare ca anestezistul a dat rateu cu tubul si a perforat plamanul drept si acum copilul este umflat ca un cimpoi si s-a ales cu alta drena si la celalalt plaman.
Suntem speriati de starea copilului, de faptul ca nu intelegem nimic din ce se intampla si nu stim ce urmeaza. In seara asta probabil au fost anuntati cei mari din conducerea clinicii, ca au venit la noi la ATI si ne-au chestionat si ne-au zis ca acum trebuie sa asteptam refacerea completa a plamanului stang, primul operat, si ca luni se vor intalni toti medicii pentru a se hotara ce trebuie facut. Probabil vor incepe sa faca cateva sedinte de chimio si apoi sa-l opereze daca va mai fi nevoie.
Intre timp eu nu mai stiu cum sa-i ridic moralul lui Andrei. I se citeste suferinta pe chip, lacrimile sunt uscate pe obraji, vrea acasa cu disperare.
Iubeste viata si lupta pentru ea, dar nu mai suporta suferinta. M-a intrebat ieri daca se vor termina toate astea odata. Atatea operatii, atata durere, atatea medicamente, spitale, etc....
Iar eu il intreb pe Dumnezeu cum sa fac sa transfer toata suferinta lui la mine. Ma rog sa-mi arate calea prin care pot sa-i preiau crucea, cineva sa ma ajute si pe mine sa-mi spuna ce trebuie sa fac ca, Andrei sa nu mai sufere atat, cum sa-l induplec pe Dumnezeu sa ma ierte, fac orice sacrificiu numai sa-mi spuna ce trebuie sa fac.
Cam atat am avut sa va spun in seara asta. Cat este la ATI nu pot ramane noaptea langa el, cand il da pe sectie pot sta cu el, dar nu am internet.

Faca-se voia Domnului!

Gilda



Chiar daca multi ar zice ca nu mai putem deschide gura in clipe ca astea, nu pot sa nu vorbesc cu voi, cu foarte dragii mei de care ma simt ATAT de aproape. Asa ca:

Gilda, draga mea Gilda, suferinta mai mare decat acesta de a asista inutila la durerea copilului tau, nu cred ca-ti poate da Dumnezeu. Ca sa-l usurezi pe Andrei laundu-i asupra ta ale lui chinuri..., e clar ca Dumnezeu nu accepta. Continua sa fii acolo, aproape si sa-i transmiti putere, cat mai multa putere! Mai mult decat atat NIMENI nu intelege. Dar ce mai intelegem din viata asta?!... Inainte sa plece Catalin am avut cateva schimburi de vorbe, idei., destul de sarace e drept. M-a cutremurat, dar nu aveam niste replici prea logice nici eu. Iii intelegeam durerea, chiar i-o intelegeam foarte mult. Doar ca imi era frica vazandu-l atat de derutat, cum multora ni se intampla la necazuri mari. Tot ce am putut sa spun atunci, ca si acum este: numai Dumnezeu stie ce vrea, stie cum e mai bine, iar voi... fiti BUNI! Nu va pierdeti speranta si nici gandul important ca, la urma urmei, Doamne-Doamne le aranjeaza pe toate (chiar daca ce stie El ca e binele, e greu de inteles pentru noi).
Lui Andrei aproape ca nu-i pot adresa nicio vorba. El e deja mult prea sus fata de noi astia de rand, incat plec capul dinainea lui, dar strig din tot sufletul: PUTERE PUIULE, PUTERE BARBATE! Poti si tu! Aminteste-ti ca altii au reusit sa invinga boala asta. Nici lor nu cred ca le-o fi fost usor.

Cu multa dragoste de prietena, sora, mama, om, etc.
Si in loc de buna ziua, de la revedere, de orice salut,
MULTA, MULTA SANATATE!!!

R.