luni, 22 iunie 2009

Bologna, 22.06.2009, 11:40

Bologna, 22.06.2009, 11:40

Buna dimineata,

Am inceput programul la 8 si l-am terminat la 10. Fiul meu a zambit, a ras, dar a si plans la un moment dat. De la usa am primit vestile bune. Am intrat in ATI odata cu chirurgul, si am asteptat frumos sa vina Gilda, stiind ca va dura, intai consultatia, apoi schimbul. Intre timp, Iulia, romanca, mi-a spus ca Andrei este foarte bine azi, ca s-a trezit zambind, dar ca nu vrea in salonul de sus. Mai tarziu, cand am ajuns langa el mi-a explicat dece: in solon nu-I dam atata atentie ca in reanimare.
Si iata ca s-a terminat consultatia, si doctorul vine sa-mi spuna ce a constatat:
- nu s-au decis daca sa-l dea in salon, pentru ca maine dimineata vor sa-l anestezieze ca sa-I scoata drenele (am inteles ca o drena era pentru a colecta sangele din interventie iar o drena conectata la pleura, pentru reasezarea plamanului pe cutia toracica)
- evolutia generala este buna
- trebuie sa-si faca nevoile (trebuie sa respire mult pe diafragma, pentru care trebuie sa aiba stomacul cat mai gol)
- trebuie sa continue sa tuseasca pentru a elimina toate secretiile din plamani

Mai tarziu, dupa plecarea chirurgului, anestezistul m-a incurajat ca evolutia e pozitiva.
Si iata ca vine si Gilda, asa ca ne schimbam, dupa ce-mi repeta cele spuse deja de cei doi doctori.
In sfarsit il vad pe Andrei, care-mi zambeste pentru prima data dupa operatie. Respiratia nu-I mult imbunatatita dupa parerea mea, dar nici nu mai e conectat la oxigen. Nu vorbeste inca, tot il supara gatul, insa tuseste si scoate secretiile din plamani. Inainte sa iasa mami i-a administrat un supozitor, asa ca in curand am avut onoarea de a ajuta la o mai buna respiratie… A confirmat ca a baut toata cana de lapte, si S-A RIDICAT SINGUR (s-a indreptat singur in pat) Am schimbat 2 vorbe, mi-a strans cu putere mana, am baut putina apa, si l-au apucat durerile (dupa scaun). Imediat morfina, si incet incet s-a linistit. Adevarat ca a disparut zambetul. Si n-apuca sa iasa bine asistentul ca vine fizio-terapeuta. Va spun deschis ca la venirea noastra aici nu voiam decat sa scoata tumora din el si sa se inchida rana, dar, scopul lor nu-I asta. Ei vor sa-l faca cum a fost, deci, exercitii pentru mana stanga. Va amintiti ca va spuneam ca are umarul stang ridicat. Asta pana sa-l maseze fizio, si l-a durut initial, apoi s-a relaxat si si-a coborat umarul. Chiar daca vi se pare stupid ce am gandit, ca poate ramane infirm, nu vreau sa-mi ascund gandurile fata de prieteni. Nu doream decat sa scape de tumora si sa traiasca. Egoist, adevarat, pentru ca mai conteaza si cum traiesti, iar azi mi-am amintit ce mi-a spus dupa operatie Profesorul Briccoli – nu este ca inainte, dar este bine functional (deci va putea face ce facea si inainte) informatie pe care eu am receptat-o atunci cum ca i-ar fi pus o platosa acolo si e ok asa. Gata cu ratacirile mele, revenim la Andrei, care, dupa exercitiile de respiratie cu fizio, ajutat de ea, s-a ridicat si a stat in fundulet pe marginea patului. La inceput ametit, dar, incet, s-a limpezit, si a continuat exercitiile de respiratie. Dupa 20 de minute a obosit si l-au sprijinit sa se reaseze in pat. I se facuse somn, asa ca i-au aplicat repede aerosolii si l-au lasat sa se odihneasca. Intre timp aparuse si Gilda, dar n-a putut intra cat eram eu acolo. In concluzie, pustiul este mult mai bine ca ieri, dupa amiaza mai face o sedinta de fizioterapie, dupa care maine urmeaza scosul drenelor. In fiecare dimineata ii fac radiografii, si mi s-a spus ca sunt bune.

Pe mai tarziu!
Doamne ajuta!
Catalin

Un comentariu:

  1. bravos andrei! auzi.....sa n-aiba incredere in tine ca faci prostii cu telecomanda.....pai la cate dovezi de barbatzie ne-ai dat si ce exemplu de curaj ne dai noua tuturor ... las' ca te faci tu bine si ii iei tu lui tati masina la plimbare

    suntem alaturi de voi dragilor!
    fam. ghe

    RăspundețiȘtergere