sâmbătă, 20 iunie 2009

Ganduri, trairi, vesti de la Gilda si Catalin

Bologna, 19.06.2009, 14:40

Ciao tuturor,

A trecut prima noapte dupa operatia lui Andrei. Relativ linistita, dupa spusele mamei lui, numai o data au avut fiori ca nu putea face pipi si au trebuit sa-i scoata sonda. Acum face natural.
Dupa cum va spuneam ieri, are 2 drene, nu stiu sa va spun ce curge din el, dar ceva curge. Are vreo 3 catetere montate in diverse locuri, si este permanent sedat. Nu am avut curajul sa-l intreb daca-l doare ceva, stiu si am fost asigurat insa ca-i administreaza continuu sedative, ieri am vazut seringa cu morfina (mi-a aratat-o asistenta si era scris Morfina pe ea din fabricatie). Azi dimineata am stat si eu cu el pentru 30 minute cat a mers Gilda sa-si faca toaleta. Sunt foarte atenti italienii si nu avem ce sa le reprosam. Se procupa foarte mult de copil, si la fel de mult de parinti – da, de ambii parinti, nu doar de mama. In Italia, tatal are aceleasi drepturi ca si mama, are dreptul sa-si vada copilul si sa stea cu el.
Repet, in Italia parintii sunt cu adevarat egali, nu discriminati ca-n Romania unde EU trebuie sa parasesc sectia ca vine VIZITA. N-am vazut "vizita" in Italia. Am vazut insa alaltaieri 5 doctori venind pe rand si consultandu-l pe Andrei, fiecare pe specialitatea lui. Am mai vazut si la 8 dimineata venind echipa operatorie sa-l vada in fiecare zi inainte de operatie. Si am mai vazut si astazi pe Profesorul Briccoli venind la ATI, si spunandu-mi ca radiografia de dimineata este buna (e asa cum se astepta) si ca avem voie sa-i dam inghetata. Noi, cei doi parinti egali ai copilului, suntem incantati de tratamentul pe care voi toti l-ati facilitat copilului nostru!
Vorbeam mai devreme cu un prieten si-i spuneam ca operatia a durat 5 ore jumatate- 6. In timpul asta ne-am gandit si la Doctorita noastra de acasa! Ca de-ar fi toti ca ea! Ne-am gandit si ca VOI TOTI ati salvat viata lui Andrei! N-am terminat razboiul cu boala, dar i-ati marit mult sansele de reusita. Si iar ne rugam lui Dumnezeu sa va binecuvanteze pentru tot ce ati facut si inca faceti pentru noi (nu numai pentru Andrei, ca ne salvati si pe noi odata cu el)!
Astazi a venit sa ne vada Nicoleta Maxim, fetita eleva la Liceul de Arta, si ea operata la Bologna, si pe care noi nu ne-am obosit sa o ajutam atunci cand altii ne-au cerut ajutorul in numele ei –pardon, nu in numele ei, pentru ca ea nu a vrut sa ceara ajutor, ci pentru ea. Am reusit sa ii spun ca noi nu ne-am invrednicit sa o ajutam. Pur si simplu stiam amandoi dificultatile angajatorilor nostri si n-am indraznit sa vorbim cu ei. Dar nu asta era pacatul, ci ca noi, din surse proprii, nu i-am dat 10 RON, nu i-am dat nimic. Va spun toate astea nu pentru ca vi s-ar potrivi, odata ce va interesati de Andrei sigur nu va potriviti acestui tipar, ci pentru a va ruga sa-i treziti pe cei de langa voi, unde vedeti asa nepasare, sa nu se destepte ABIA cand ii va incerca Dumnezeu.

14.10: Tocmai l-am vizitat pe Andrei. Anestezistul mi-a spus ca-i binisor, nu bine, dar binisor. Acum era iar conectat la oxigen. E tare suparat pe mine. I-a spus maica-si ca nu vrea sa-l mai lase cu mine. Cum puneam mana pe el, pe piciorul lui, ii crestea pulsul. Pana la urma m-am oprit si-am stat linistit pe scaun. Mi-a spus ca-l doare si nu a vrut sa manance nici un pic din inghetata pe care i-am cumparat-o. Dupa exact 30 de minute s-a intors Gilda si am fost chemat afara de o asistenta care vorbea romaneste: surpriza, o romanca. Nu a fost prea incantata sa ne vada. Asa suntem noi romanii, ne e rusine cu noi insine si unii cu altii, probabil pentru ca stim de ce suntem in stare (si bune si rele). Fiecare are probabil in memorie lucruri pe care si-ar fi dorit sa nu le faca, si pentru multi dintre noi viata intr-o tara straina e ca un nou inceput, uitand de ce a fost.
Avem in continuare dificultati de limba, Engleza nu este foarte cunoscuta aici. In general noi intelegem ce ne spun ei, dar ne exprimam foarte greu.

Doamne ajuta!
Bologna, 19.06.2009, 20:40

Buna seara,

Mai intai scuze pentru interpretarea eronata a racelii cu care m-a tratat romanca. I-a fost frica de reactia italienilor. A depus CV acum 1,5 ani si lucreaza aici de numai 2 luni. Se fereste de probleme. Ulterior a ajutat prea mult traducand instructiunile fizio-terapeutilor, ale asistentelor, a invatat-o pe Gilda ca are in sertare orice isi doreste. Si mai mult, inainte sa cumparam ceva pentru copil, intai sa-I intrebam pe ei. Daca nu au, OK, putem cumpara. M-a vazut ca i-am adus un juice lui Andrei, si mi-a zis ca de ce nu le-am cerut, ca au ei. Dar eu tot din portia de spital il adusesem. Nu ca nu i-as fi cumparat, dar daca e inclus in meniu banuiesc ca-I si acceptat pentru pacienti. Nu ma mai chinui eu sa citesc ce si cum pe ambalaj. Tocmai am urcat de la Andrei, care e tare suparat pe toata lumea, ca-l chinuie toata lumea, dar aceeasi romanca i-a spus ca daca asculta, si-l doare putin acum (fiind sub calmante – morfina) ii va fi mai usor mai tarziu. Atat de la mine, mai departe voi transcrie adnotarile Gildei (copilul mai mult doarme, e tare frig la ATI, si ca sa se incalzeasca Gilda scrie):

"Este ora 14.10 si Andrei plange de durere, este agitat si asta il face sa il doara si mai tare. Incerc sa il calmez si am rugat-o pe asistenta sa ii faca un calmant.
Acum s-a calmat. Am vorbit de dimineata cu anestezistul despre cateterul instalat. Mi-a explicat ca acest tip de cateter poate rezista pana la 1 an daca este bine intretinut. Oricum, inainte de externare voi primi toate instructiunile de utilizare si mi-a promis ca o anumita asistenta imi va arata practic cum trebuie utilizat acest cateter. Nu accepta sa lase pe mana romanilor intretinerea, stie ca dureaza 3 zile minunea asta in Romania. Iar camere nu mai monteaza romanilor, ca toate s-au stricat in Romania.
Am stat de vorba azi cu infirmiera de origine romana, care este din Botosani si se afla in Italia de 4 ani si in acest spital de 2 luni. Ea mi-a explicat cam cum stau lucrurile pe aici. Ca toti isi fac datoria si se poarta frumos cu toata lumea, nu numai cu noi ca suntem straini (pacienti privati) ci cu toti pacientii. Face parte din regulament. Sunt foarte multumita de cum este ingrijit Andrei. Tot timpul este supravegheat, curatat (nu fac economie de materiale) in permanenta este spalat si schimbat. Acum 5 minute (acum e 14.50) Andrei a varsat apa care a baut-o in cursul zilei si imediat l-au schimbat si spalat. Cearsafurile sunt impecabil de curate si ce este curios ca desi sunt scoase din dulap, sunt calde.
Azi i-au scos cateterul de la picior iar Andrei a fost foarte speriat cand l-au anuntat ca vor sa i-l scoata si a cerut sa I se faca anestezie, desi i-au explicat ca nu va simti absolut nimic, el plangea de frica, stiind prin ce trece in Romania. Ca sa il linisteasca i-au spus ca ii fac anestezie si intr-un minut l-au si scos fara sa simta nimic, desi cateterul arata identic cu cel din Romania, cu acelasi sistem de prindere cusut pe piele. Vreau sa-ti spun ca nu are decat o mica gaurica cat o intepatura de albina, care deabia se cunoaste.
Infirmiera romanca a fost foarte draguta cu noi azi si ne-a ajutat cand a venit fizioterapeuta dupa amiaza (a doua cura) A facut si aerosol Andrei azi cu o substanta speciala care sa ajute sa elibereze caile respiratorii de anumite mucozitati. Durerea e atat de mare pentru el incat e suparat pe toata lumea. Asta in ciuda morfinei. Seara a fost mai putin cooperant la exercitii. Spune ca sunt foarte grele placile alea din pieptul lui."

Dragii nostri, in salonul lui din terapie intensiva nu avem voie decat un parinte odata, asa ca atunci cand intru eu, Gilda iese si reciproc. Drept pentru care noi nu mai apucam sa vorbim asa ca ce v-am scris mai sus este mesajul ei catre mine. OK, i-am cerut permisiunea sa vi-l transmit, dar credeti-ma ca-i complet.

Pana maine Dumnezeu sa va apere si sa aveti o noapte linistita (adica va dorim ce ne dorim si noua)!
Catalin
Bologna, 20.06.2009, 09:25

Buna dimineata,

L-am vazut pe Andrei. Am stat ceva mai mult azi, dar nu ii face placere prezenta mea. Cred ca il deprim. I-am vorbit despre nevoia ca el sa creada ca se face bine. M-a dat afara. S-a linistit si m-a chemat inapoi.
Nu a mancat nimic, respiratia este schimbata fata de ieri. Este trist si a cerut sa-I deschida televizorul. M-a lasat doar sa-l sterg pe fata si pe cap cu servetele umede. Ploua torential afara si e frig. La reanimare este foarte frig dar lui ii este cald, de la calmante – mi-a explicat el. Nu am vorbit mult cu Gilda, nici mesaj de la ea nu am gasit. Stau in camera si mi-e dor si de Petrica. Nu stiti ce dor imi e de vremurile de demult. Ce dor imi e de problemele mele "mari" de pe santier.
Bun, Andrei va fi bine in curand si vom gasi o noua normalitate, intr-o familie muuult mai mare decat am avut inainte. V-am gasit pe toti care stateati acolo pentru a fi gasiti, dar nu v-am vazut.
Acum ca ne-am invatat lectia, lucrurile trebuie sa reintre in cursul firesc.
Inca o data, tratamentul este impecabil.

Pe mai tarziu!
Doamne ajuta!
Catalin
Acelasi "Doamne ajuta-le!", caci mai mult nu mai pot spune, gandi dupa toate cele citite aici. Sa ne unim intru rugaciune si speranta. Dumnezeu cu asta se ocupa: ne asculta si ne acopera cu bunatatea Lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu