"Dimineata crunta. Ne-am trezit la 6 si nu indrazneam sa ne vorbim. Eram speriati. Am indraznit sa ne spunem buna dimineata! Intr-un final. Cel mai curajos, tot Andrei. Ne-am spalat, Andrei a facut un simulacru de dus cu un dezinfectant dat de spital, cu mare chin sa nu stergem tatuajul. La manuta dreapta am ocolit branula. A gustat si el din ceaiul de dimineata, neavand voie sa bea sau sa manance ceva. Ne-am dus apoi sa luam o masinuta sa uite de ce-l astepta, si ne-am jucat cum n-am facut-o niciodata. La 11 am mers pe terasa, la aer si soare. Apasarea e prea mare. Ne facem ca nu bagam de seama. Revenim in camera si asteptam sa vina sa-l pregateasca. Are totul de imbracat steril, chilot, camasa, sosete si caciula. E gata. I-am facut poze ca sa uite de sete. Se cearta cu Gilda si uita de sete. N-a baut apa de la 8 aseara. Si vine infirmierul pt jos, pt sala. La 2 plecam spre sala. Cu pat cu tot. E speriat, si lacrimile i se usuca pe obraz. Intra cu Gilda la anestezie, ii pun o perfuzie si adoarme imediat. Mama il pupa si trebuie sa iasa. Anestezistul si chirurgul sunt langa el, se apuca de treaba. Pe hol asteptam vesti. Dupa 3 ore iese anestezistul si ne spune ca a trebuit sa-i scoata 3 coaste si mai dureaza 2 ore reconstructia. Asteptam pe hol. La 7.15 a iesit din sala la ATI unde va sta cu Gilda cateva zile. Anestezistul zice ca voi putea sa-l vad si eu. Prof. Briccoli ne asigura ca plamanul e bine, fara metastaza. Al doilea chirurg mi-a spus ca nu ne lasa la chimioterapie saptamana viitoare, cf. Program, ca ii vor trebui copilului 2 sapt pt recuperare. Vom vedea! Totul e randuit de Dumnezeu. Astept in fata reanimarii. Intreb daca il pot vedea si imi explica ceva despre pierdut serviciul si ma invita sa i-au loc si sa astept. Ce? Cat? Eu nu vorbesc Italiana, iar ei nu vorbesc Engleza. N-am incercat romana. Astept. Solutia chirurgilor nu a fost cu plasa ci cu placa de titan. Va trebui reoperat dupa un timp pt lungire. Am intrat sa il vad. Ii administr morfina, are 2 drene, o gramada de intrari in vene, si femurala... Sonda pt urina. Mare lucru ca suntem in Italia. Intelegem instructiunile. La ATI, mare scandal ca mama trebuie sa manance. I-au adus si pat. Mama trebuie sa si doarma. Atat pt azi! Spuneti tuturor ca ne e dor de voi si va datoram sansa noastra! Multumim!"
Intre timp, am vorbit in aceasta dimineata la telefon. Operatia a durat peste 6 ore. Gilda sta cu Andreiut la terapie intensiva (ATI). Catalin se lupta cu mijloacele de comunicare, vrand sa trimita stiri catre casa, familie, prieteni, catre toti cei care, cu sufletul la gura asteapta vesti de departe. Asta, bineinteles, dincolo de lupta cea mai mare (cu timpul, cu gandurile, cu asteptarile, cu...). I-am transmis tot ce m-am priceput mai bine si mi-am permis s-o fac din partea tuturor. Stiu ca sunteti multi cei care le sunteti aproape, cei care ii asteptati sanatosi inapoi. Voi incerca sa fiu cat mai pe faza cu tot ceea ce aflu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu