de duminica seara
Buna seara,
Pe zi ce trece Andrei face progrese, fapt care i-a uimit si pe medicii de aici pentru vointa si puterea lui de lupta cu boala. Fizioterapeutii sunt uimiti deopotriva sa constate cu cata ambitie executa toate exercitiile si ne-au marturisit ca pana la el nu au avut nici un copil asa si nici un copil german nu ar face ce face Andrei. Sunt fericita cand aud asta, insa lor nu pot sa le explic ca numai dorinta de a scapa cat mai repede de ei si de a ajunge acasa printre cei dragi il ambitioneaza in fiecare zi. Azi mi-a zis: mami, ai sa vezi ca o sa inving si o sa ajungem mai repede acasa decat crezi.
Suntem pe sectia de oncologie inca de vineri, dupa ce joi noaptea le-a disperat pe asistentele de pe terapie intensiva apasand incontinuu pe butonul de alarma si plangand dupa mine. Au fost nevoite la un moment dat sa-i ia telecomanda ca sa nu mai apese pe buton, dar el tot a gasit solutia ca sa le tina treze langa el, strigand : HELP. Dar cu toatea astea tot nu ne-au dat voie sa venim sa stam cu el. Au acceptat sa vorbim la telefon cu copilul toata noaptea ca sa-l linistim. Pentru ei regulile sunt reguli si nu exista exceptii. Pe sectie am voie sa stau cu el 24 din 24 ore. Este pe tratament cu antibiotic pentru o bacterie pe care au descoperit-o in sange si spun ei ca provine de la stomac si medicamente (inhalatii) pentru plamani si tot felul de siropele si pastilute care sincer nu stiu toate pentru ce sunt.
Luni urmeaza sa se discute situatia lui Andrei in cadrul consiliului medicilor din mai multe departamente, desi pana joi, cand nu au si rezultatul biopsiei nu pot lua o decizie pentru tratamentul viitor. Pana la ora actuala nu ne-au dat foarte multe detalii despre evolutia bolii lui Andrei, doar atat ne spun zilnic ca face progrese. Insa despre plamanul drept, care nu a fost curatat nu ne spun nimic sau mai bine zis mai nimic inca.
La ora actuala este ajutat in continuare sa respire cu oxigen si este monitorizata respiratia, pulsul, oxigenul.
Este foarte fericit si emotionat atunci cand vorbeste cu fratele lui la telefon. Incearca sa fie barbat cat timp sunt in telefon, iar in momentul in care inchide plange de dorul lui.
A citit astazi mesajul de la prof. de pian si a fost tare emotionat pentru cuvintele frumoase de incurajare si va transmite din tot sufletul, citez:
Pe zi ce trece Andrei face progrese, fapt care i-a uimit si pe medicii de aici pentru vointa si puterea lui de lupta cu boala. Fizioterapeutii sunt uimiti deopotriva sa constate cu cata ambitie executa toate exercitiile si ne-au marturisit ca pana la el nu au avut nici un copil asa si nici un copil german nu ar face ce face Andrei. Sunt fericita cand aud asta, insa lor nu pot sa le explic ca numai dorinta de a scapa cat mai repede de ei si de a ajunge acasa printre cei dragi il ambitioneaza in fiecare zi. Azi mi-a zis: mami, ai sa vezi ca o sa inving si o sa ajungem mai repede acasa decat crezi.
Suntem pe sectia de oncologie inca de vineri, dupa ce joi noaptea le-a disperat pe asistentele de pe terapie intensiva apasand incontinuu pe butonul de alarma si plangand dupa mine. Au fost nevoite la un moment dat sa-i ia telecomanda ca sa nu mai apese pe buton, dar el tot a gasit solutia ca sa le tina treze langa el, strigand : HELP. Dar cu toatea astea tot nu ne-au dat voie sa venim sa stam cu el. Au acceptat sa vorbim la telefon cu copilul toata noaptea ca sa-l linistim. Pentru ei regulile sunt reguli si nu exista exceptii. Pe sectie am voie sa stau cu el 24 din 24 ore. Este pe tratament cu antibiotic pentru o bacterie pe care au descoperit-o in sange si spun ei ca provine de la stomac si medicamente (inhalatii) pentru plamani si tot felul de siropele si pastilute care sincer nu stiu toate pentru ce sunt.
Luni urmeaza sa se discute situatia lui Andrei in cadrul consiliului medicilor din mai multe departamente, desi pana joi, cand nu au si rezultatul biopsiei nu pot lua o decizie pentru tratamentul viitor. Pana la ora actuala nu ne-au dat foarte multe detalii despre evolutia bolii lui Andrei, doar atat ne spun zilnic ca face progrese. Insa despre plamanul drept, care nu a fost curatat nu ne spun nimic sau mai bine zis mai nimic inca.
La ora actuala este ajutat in continuare sa respire cu oxigen si este monitorizata respiratia, pulsul, oxigenul.
Este foarte fericit si emotionat atunci cand vorbeste cu fratele lui la telefon. Incearca sa fie barbat cat timp sunt in telefon, iar in momentul in care inchide plange de dorul lui.
A citit astazi mesajul de la prof. de pian si a fost tare emotionat pentru cuvintele frumoase de incurajare si va transmite din tot sufletul, citez:
SANATATE, CA-I MAI BUNA DECAT TOATE!
Stie ca foarte multa lume il iubeste si este alaturi de el si doreste sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ajutorul, caci mai stie ca Dumnezeu actioneaza prin oameni.
Cam atat pot sa va scriu in seara asta.
Dumnezeu sa ne apere!
Gilda
Sunt asa fericita cu asemenea vesti! Toata lumea va fi. Ii multumim si noi lui Dumnezeu pentru grija si lui Andrei pentru asa urari pretioase. Ne rugam in continuare pentru voi si asteptam cu rabdare intoarcerea voastra SANATOSI acasa. In rest, ne ocupam, fiecare dupa puteri, de adunarea banutilor. O sa fie BINE!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu