luni, 15 martie 2010

Parintii se vor intalni cu medicii miercuri

Buna seara,

De azi avem internet si Andrei este un pic mai fericit. Spun un pic pentru ca nimic nu compenseaza dorul de acasa.

A lucrat in dupa-amiaza asta cu fizioterapeutul pana la epuizare, mai bine zis sufocare, deoarece si medicul s-a speriat de criza pe care a facut-o Andrei, prezentand simptomele bolnavului de astm. A fost nevoit sa mareasca doza de oxigen si sa cheme asistenta sa-i dea drumul la aer pt. inhalatii cu nu stiu ce substanta, dar am trecut si peste asta cu bine.

Acum el doarme si eu scriu, desi nu e bine ce fac, pentru ca, asa cum imi spune si el, trebuie sa-mi fac programul de noapte dupa somnul lui. O problema grea pentru el este somnul din noapte sau mai bine zis, insomniile. Doarme in jur de 4, maxim 5 ore pe noapte, restul orelor le petrece uitandu-se pe pereti si rugandu-se cu iconita Maicii Domnului in mana, sa-l ajute sa scape mai repede de aici, din spital. Iar eu stau langa el si nu fac altceva decat sa-l mangai pe cap, uneori pe manute, important este sa ma stie langa el. Si imi trec tot felul de ganduri prin minte.

Ieri seara ma gandeam ca atunci cand ne rugam si spunem "Tatal nostru" rostim " faca-se voia Ta" dar cati din noi suntem pregatiti sa acceptam voia Domnului. Eu una nu eram acum cateva zile. Mi-am dat seama ca ma rugam, dar nu eram sincera. Am inteles, in final, ca a accepta voia Domnului nu inseamna a renunta la o lupta, la rugaciune. Am intrebat duhovnicul cum pot face ca voia Domnului sa fie vindecarea lui Andrei si mi-a raspuns ca trebuie sa ma intaresc cu cuvintele lui Iov: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat". Cum sa fac sa ma intaresc cu astfel de cuvinte cand este vorba de fiinte umane?

Primesc vesti ca au inceput sa se stranga bani in cont. Ca foarte multa lume si mai ales copiii depun eforturi pentru a-l ajuta pe Andrei. Va spun cu sinceritate ca imi este foarte greu cand aud discutii despre bani. Am considerat mereu o mare nedreptate pentru toti copiii bolnavi, ca acest factor "bani" poate constitui o bariera in vindecarea lor. Nu am facut calcule si nici nu am urmarit banii din cont, nici prima oara si nici acum. Am lasat aceasta problema in grija Domnului, pentru ca stiu ca, daca voia Lui este vindecarea lui Andrei, tot El va gasi si calea.

Deocamdata, fiecare zi pe care o petrec langa Andrei este o minune de la Dumnezeu si astept minunea cea mare de la sfarsit. Pentru ca asa cum i-am spus si lui Andrei cand m-a intrebat daca toate astea se vor termina vreodata, bineinteles ca exista un sfarsit, important este sa fie cu bine si cat mai curand.

Nu-i pot multumi decat lui Dumnezeu pentru tot si ma rog sa va aibe in grija!

Miercuri la ora 16 a fost stabilita o intalnire cu medicii, pentru a ne comunica ce au hotarat in privinta lui Andrei.
Intre timp rezultatul biopsiei a confirmat diagnosticul de osteosarcom, fapt despre care noi nu aveam dubii.

Gilda

2 comentarii:

  1. "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat".

    A dat viata,iubire,rabdare, curaj, dorinta,ambitie, putere,binecuvantare,rabdare.
    A luat neputinta,ura,neincrederea,durerea.

    Pentru toate astea bune si rele trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Andrei,oricat ar fi de greu, nu renunta la lupta pana in ultimul moment, nu depune armele, esti un luptator. Orice lupta cu boala e grea. Dar conteaza foarte mult si starea de spirit pe care o avem in aceste momente de criza. Multa rabdare si continua sa lupti Andrei. E dreptul tau pentru a face acest lucru.Nu iti pierdeti nadejdea, pentru ca fie ca traim, fie ca murim suntem ai lui Dumnezeu.
    Atita timp cit iti doresti din tot sufletul sa te insanatosesti si cit moralul te ajuta,"miracolul" devine posibil.Nu uita ca de multe ori cand medicii au fost necrutatori,Dumnezeu a hotarit altfel.Oare cate cazuri de remisii spontane pe care medicina nu le poate explica...au existat?
    Sa iti dea Domnul sanatate si putere.
    Astept sa te intorci in tara sanatos si iti promit ca o sa ne cunoastem.

    RăspundețiȘtergere